Gânduri pentru Ana

Primăvara asta se poartă imprimeurile

2012-03-11T21:32:00.001+08:00

De leopard să fie, da?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Langkawi, Malaysia in pictures

2012-03-10T18:00:00.000+08:00

Ăștia suntem noi, acum 4 ani și, cand locuiam în Shanghai.
Tineri și neliniștiți, fără copii. :)

Oct 2007, Langkawi, Malaysia Slideshow: Nela’s trip from Shanghai, Shanghai, China to Langkawi, Malaysia was created by TripAdvisor. See another Langkawi slideshow. Create your own stunning slideshow with our free photo slideshow maker.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Jurnalul unei nopți de poveste

2012-03-07T17:08:00.001+08:00

Ola, darlings!
Nu, n-am murit, m-am dat un pic la fund. Sau, cum zice Dana, mama Prichinduței, abia îmi mai țin capul la suprafață.
But I am still alive and kicking!

Să mă explic. Frumosul și chiparosul meu soț este în delagație în Mexic, pentru o săptămână. Timp în care eu trăiesc un total bliss cu juniorii și buneii. Ok, mostly with the juniors, pe bunei doar mă descarc. :D

Săptămâna a început mirobolant cu Junioarea vomitând de vreo patru ori, așa, nu mai mult, char înaintea plecării Jumătății în țări mai calde (da, da, sunt invigiosaaaa :D).
Noapte care a continuat surprinzător de bine (s-a trezit Juniorul doar de 2-3 ori - e drept că m-am culcat la doișpe).
Și-au luat revanșa amândoi azi noapte.

Jurnalul unei nopți de poveste

- De la 7 la 8 jumate am pus-o pe Junioare la somn (cu tot cu cina, desenele dinainte de culcare, alăptatul și legănatul - mie nu îmi mai trebuie sport, asta e clar!)
- De la 8 jumate la 10 am stat cu Juniorul la țâță non stop (nu știu ce frustrări neexprimate a avut și dânsul - cum îl puneam jos sau chiar pe pernă, să îl legăn, cum începeau urletele - a big no no pentru Junioarea din camera alăturată)
- Pe la 10 a început Junioarea să urle de mama focului că nu sunt lângă ea.
Arunc Juniorul cu pernă cu tot, pernă pe care doar ce reușisem să îl pun, pentru un minut, și mă reped desculță și despletită să consolez Junioarea în noapte (INTOTDEAUNA cu țâță... am așa o senzație că mi s-au tras sânii spre cap, că prea mă ustură și creierii de atâta supt non stop; revin pe temă).
Consolez Junioarea, o pun frumos jos, adormită, plec la Junior, care începuse să vocifereze, bineînțeles, că doar are radar de proximitate...
Îl iau pe Junior la țâță, se aude iarăși plânsul cu suspine, dezamagit, al Junioarei.
De ce-ai plecaaaaaat
Și pe mine m-ai lăsat?!
La Maxim!
Alerg iar pe hol, despletită, desculță și de data asta și suptă bine...
Îi dau înainte așa de vreo 3 ori, după care mă decid: gata, stop joc, nu se mai poate și îl iau pe Alex sub aripel și ne mutăm cu toții la Ana în pat. Care se uită mirată în noapte ce-i cu intrusul la ea în pat... Și care se liniștește în sfârșit (doamne ajută că nu s-a mai cerut la sân, că nu știu ce făceam cu Juniorul... a făcut-o doar o dată: am pus Juniorul jos, lângă noi, am luat Junioarea, a început Juniorul țignalele în nici 30 de secunde, am lăsat Junioarea, am luat Juniorul... și-a dat seama Junioarea că nu merge tactica, că Juniorul are țignalul mai mare).

Eu, stând pe negură, cu Juniorul la țâță și cu mâna cealaltă pe Junioare...
Într-un sfârșit plec cu Juniorul să îl reașez frumușel în patul lui din camera alăturată, nu înainte de a încerca să îl pun în pătuțul de campanie proaspăt montat în weekend, pentru situații de urgență... Epic failure, Juniorul nu și nu.
Mă uit la ceas: e 11 deja. Mi-e somn și chiar dacă nu mi-e somn, o voce interioară îmi șoptește insistent că ar fi bine să dorm când dorm copiii, că nu se știe. Mai stau, totuși, o jumătate de oră. Timp în care îi relatez Jumătății ajunse la destinație toată tărășenia. Pe mail, of course, nu îmi permit nici să respir ca să nu cumva să se trezeasca Juniorii.
Mă culc și în nici o oră o iau de la capăt, de data asta numai cu Juniorul, care trebuie hrănit și schimbat. Cam la o oră, o oră jumate (doar nu toată ziua - pardon, noaptea - e primăvară, să se trezească de 2-3 ori pe noapte).
Bonus: undeva pe la 4am Juniorul face caca cu jet, pe mine. M-am și speriat, chioară de somn, nu știam ce mă lovește! Mă schimb și de tricou, și de pantaloni...

La 6 am Junioarea dă startul noii zile.
O zi în care am avut o singură fantezie: să-mi crească furtunașe din sfârcuri, lungi, lungi, lungi...și-așa se suge NON STOP.

Junioarea are mari crizuțe zilele astea. De gelozie, anxietatea de separare (imaginați-vă urlete când plec la duș), combinate cu lipsa tatălui din peisaj (de care mă întreabă cam de vreo 3-4 ori pe zi, deși știe să îmi arate că e plecat cu avionul).

Ei, noi să fim sănătoși!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Mă iertați voi c-am mai mâncat litere, da? Oboseala, bat-o vina! :)

E primăvara, iarăși primăvară

2012-03-02T17:14:00.002+08:00

Faceți abstracție de coloana sonoră. :D
Filmulețul l-am făcut pe 22 februarie sau cam așa ceva, cam pe la 5 săptămâni ale lui Alex.

Vine și la noi primăvara, dacă l-am lăsat pe Alexuț la tălpițele goale...

Weekend frumos, cu mult soare, dragilor!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Poate veți căpăta... daruri mai minunate...

2012-03-01T17:35:00.002+08:00

Azi de dimineață, la cafea (nici nu-mi înghițisem bine gălbenușul, vorba lui Betty, o fostă colegă de servici), că vine un babet englezoi (că nu pot să o numesc altfel), și mă întreabă (eu fugeam după Ana pe afară, pe la cafenea):
How old is she?
Eu: Two and a half, almoust.
The babet: Oooh, she's so small...
Eu: That's because I've stopped feeding her since she turned one!

N-am zis asta, că nu mi-a venit, dar asta i-aș fi zis!
Așa e Ana, e mai delicată... vorba Andreei Esca, care e micuță și îi tot spuneau unii și alții, telespectatorii adică, când o vedeau pe stradă, că aveau impresia că e mai înaltă: Nu s-a putut mai mult...

I am having one of those days...
Să nu mai zic că îmi vine să închid facebookul la câte urări de primăvară frumoasă și fericită și mesaje peste mesaje și poze cu ghiocei! Și sunt frumoase și ar trebui să mă binedispună.
Oh well....
I am having one of these days! În care nu-mi convine nimic!

Deși începută relativ bine (exceptând babetul), Ana a fost în forma mare cu copiii Alinei, după masă a avut o criză de zile mari, cu plânsete cu suspine până-n brâu, jelanie, tot tacâmul. Pe care, bineînțeles, nu am știut cum să îi fac față. Cumplit.
Așa am senzația că le știu pe toate, când mai citesc una, alta, pe net.... de puericultură.
Adevărul crunt vine și te lovește în moalele capului când ești pus în fața situației și te surprinzi făcând EXACT ceea ce urai mai mult și te-ai fi jurat că tu nu vei face niciodată așa ceva!
În fine, long story short: după două ore de jelanie, în sfârșit am reușit să o pun pe Ana la somnul de după masă.

De la mine, pentru voi toți, dragii mei, un video mărțișor, să vă poarte noroc:

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS1: ca să vedeți ce ipocrită sunt, tocmai vă zic că mă obosesc mesajele pe FB, dar nu mă sfiesc să vă dau și eu o dedicație... cu cântec toată tărășenia, știu...
Oh well, I am having one of these days...
PS2: V-ați ales Baba? Eu mi-am ales-o pe 8.

De an bisect...

2012-02-29T17:04:00.000+08:00

Neapărat să scriu ceva azi, pe 29. Că e douămiidoișpe și e an bisect. După 4 ani mai pot face asta.
Neapărat să scriu ceva. Să nu las clipa să treacă.
Văzusem ieri pe wallul unei prietene că mâine nu e 1 martie! Și stateam și mă gândeam (profund): na iaca! da' di ce?
M-a pocnit într-un târziu chestia cu anii bisecți.

Viața mea se desfășoară, firesc, aș putea spune, între alăptări continue și plânsele pentru cine e primul la Sfânta Țâță. Alăptarea în tandem nu-i pentru oricine, asta e clar. Sau poate sunt eu cu un mare moț (sau stea) în frunte, nu știu, că n-am avut timp să mă mai uit în oglindă. Oricum moțul ăsta a crescut din necesitate, așa că n-am niciun merit.

Am avut o noapte de vis, așa că mai bine să trec la lucruri mai frumoase, zic!

Am făcut mărțișoarele, mai am șnururile; am ață, tot, dar sunt prea obosită să le fac. Poate diseară, când vine Ana de la joacă. Au ieșit faine, însă nu le văd rezistând prea mult pentru că am avut zilele astea umezeala de 90% în aer. Parcă încep să se topească!
Mă bucur că în tot procesul creator Ana nu și-a dat seama că mărgeluțele sunt, de fapt, de mâncat... pure sugar! A ajutat și faptul că erau roz, că dacă erau maro sigur nu le rata (e topită după ciocolată și derivate).

Așa, what else? Am un progrămel mai special în ultima vreme, în sensul că am început să petrec mai mult timp cu Ana, numai eu cu ea, pentru că deja devenise tare greu cu suptul și crizuțele din ultima vreme. Așa că acum plimbarea de dimineață (cele 2 ore și) o face cu mine, mergem la cafenea noi de noi, fetele.
Nu știu ei cât de bine îi face, însă pentru mine este pansament pe suflet rănit această cafea adevărată de fiecare dimineață. Oricât de grea îmi este noaptea cu Alex, gândul cafelei cu caramel mă binedispune instant! Dacă e vreme frumoasă ne întoarcem pe jos, pe plajă, dacă nu, cu autobuzul. Trei stații scurte.

În fiecare dimineață mă îmbrac în my all time favorite parfume. Chiar dacă stau numai acasă toată ziua (nu e cazul acum, că ies cu Ana zilnic, însă o făceam și înainte). Să îmi dea starea de bine de care am atâta nevoie zilele astea. Să nu mă depresez post partum, doamne feri!

Încet, încet se-ncălzește și la noi vremea.
Vine primăvara în curând!

Voi ce-ați mai făcut zilele astea?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Mi-e dor de călătorit.

Note to myself

2012-02-26T13:21:00.002+08:00

Trebuie, dar trebuie să văd o auroră în viața asta!
Să încep să pun deoparte bani, poate reușim până ieșim la pensie s-o facem și pe asta!
Mă fascinează pozele cu aurora, pur și simplu.
Ăsta e al doilea post pe tema asta... acum două săptămâni am mai postat ceva... e clar, I do have an obsession!

Mai multe poze AICI.

Să aveți o duminică de milioane!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Bali, Indonesia in pictures

2012-02-25T21:27:00.002+08:00

Din seria de călătorii prin lume în poze, azi vă prezint Bali, Indonezia.
În Bali am fost când locuiam în Shanghai.
Una dintre cele mai frumoase vacanțe ale noastre.

Enjoy și să aveți un weekend frumos!
La noi burează, dar nu ne lăsăm, tot pe-afară stăm weekendul ăsta!

Sept 2008, Bali, Indonesia Slideshow: Nela’s trip from Shanghai, Shanghai, China to Bali, Indonesia was created by TripAdvisor. See another Bali slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Facem și noi un mărțișor anul ăsta?

2012-02-24T22:19:00.000+08:00

Aveam de ales între titul ăsta sau Nelo, ne mișcăm și noi mai cu talent?

Din plimbările mele cu Ana, dimineața

Decât să vă povestesc cât de greu îmi este mie cu doi prunci, amândoi alăptați round the clock de mă doare și mama sfârcului că și nu cred că voi privi EVER sânii altfel decât sursă de hrană și alint pentru copiii mei... sau de crizuțele Anei, mai bine vă zic că mi-e dor de un mărțișor. N-am mai văzut unul de șase ani și!
Și pe străzile Hong Kong-ului slabe șanse să văd anytime soon, așa că mai bine m-apuc de meșterit.

Anul ăsta vreau s-o învăț pe Ana cum se face un mărțișor.
Și-așa se anunța ploi (oh, joy!) în următoarele zile (eu sper, totuși, să nu!).
M-am sfătuit cu Dr Google și cea mai bună variantă este pdf-ul de aici (trebuie să îl downlodați). Unele mărțișoare de acolo sunt superbe și așa de simplu de făcut. Mă rog, pare simplu. Vă zic eu dacă îmi și iese ceva (sper că nu ochii).

Și dacă nu-mi ies astea (să văd dacă găsesc în casă ața roșie și albă :D), am planul B: mărțișoare din scoici (și așa am destule, adunate de BuNelu de pe plajă). În loc de paiete eu o să pun zahăr colorat pentru prăjituri, decorațiuni din alea colorate, am rozzzzz și multicolore, am o grămadă și nu le-am folosit ever. Lipici am, îmi lipsește cartonul colorat, da' merge și o hărtie albă, mai groasă. Văd eu.

Îmi doresc din suflet să găsesc timpul să fac cu Ana mărțișor pentru Buni.
Avem la dispoziție o săptămână.

Ce ziceți, vă băgați?
Facem mărțișoare anul ăsta?

Că doar We, Romanians, celebrate Mărțișor every March 1st. Symbol of spring, good luck and regeneration!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Leeds, UK in pictures

2012-02-23T22:00:00.000+08:00

April 2011, Leeds, uk Slideshow: Nela’s trip from Hong Kong, China to Leeds, United Kingdom was created by TripAdvisor. See another Leeds slideshow. Take your travel photos and make a slideshow for free.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Budgeting

2012-02-23T15:03:00.002+08:00

Ola, darlings!
Sau Greetings, infidels! (asta dacă ați văzut vreun Jeff Dunhan show).
Și pentru că zilele astea am fost băgată în taxe, impozite, review-uri de bugete și aletele... până peste cap, am avut mai puțin timp de blog, onlineing și alte cele.
De azi avem și un nou progrămel, o nouă rutină (de care vă povestesc altă dată: de ce am făcut asta și dacă merge - am rezolvat măcar parțial problemuța cu care ne confruntăm de câteva zile: Ana nu se dezlipește de mine deloc, fizic, ba mai mult, face adevărate crize de furie când trebuie să o facem, pentru anumite nevoi ale lui Alex, situație... de vis, cum îmi place mie să zic).

Ce vroiam să vă zic...
Voi aveți un financial planning, ca familie?
Noi da. Să mă explic, zic [asta e pentru dear Simona care mi-a făcut critica, constructivă, de altfel, cum că abuzez de susnumitul :D].

Nu trebuie să fii analist financiar ca să îți faci un buget de venituri și cheltuieli. Tot ceea ce îți trebuie este the right tool.
Noi folosim documentul din google docs pentru budgeting. Sunt o groază pe net, noi l-am folosit pe ăsta de la început și l-am tot adaptat pe parcurs, l-am personalizat.

De fapt ce e budgetingul ăsta? Este prognozarea (estimarea) veniturilor și a cheltuielilor (projections) și compararea lor cu situația actuală (actuals) dintr-o anumită perioadă de timp (de regulă pentru budgetingul familial se face asta lunar). Asta e definiția a la Nela, so better look it up dacă vreți o definiție ca la carte.

[sursa]

Simplu ca bună ziua. Noi facem chestia asta de ani buni de zile [vreo 3 de fapt, de când ne-am pus să facem copii, ce coincidență! :D]. Începutul a fost greu.

Tot ce trebuie să faci este ca în decursul unei luni să notezi toate, dar absolut toate cheltuielile ce le faci în luna respectivă. Știu, pare greu, dar chiar nu e, devine un obicei sănătos la sfârșitul fiecărei zile să încadrezi fiecare cheltuială (trebuie adunat fiecare bon / chitanță, whatever) într-o anumită categorie: mâncare, îmbrăcăminte, ieșit în oraș, film, chirii, etc.
La sfârșitul lunii tragi linie și te pui și analizezi.
Ideea este să alegi o lună cât de cât comună, adică să nu te apuci să faci asta în decembrie (care e lună cu cheltuieli mai ridicate, de regulă), dar nici într-o lună în care cheltuielile știi că sunt mai mici. O lună obișnuită, deci.
Analizezi cheltuielile și estimezi (bugetezi) cam cât este fiecare categorie în parte, astea fiind projections.
La sfârșitul lunii viitoare compari actuals (cheltuielile efective) cu projected (cele proiectate de la începutul lunii), presupunând că veniturile sunt more or less the same, aici nefiind chiar așa de greu.

Ce avantaje are budgetingul ăsta (după mine, of course)?

-îți dă siguranța, sentimentul ăla că ești in control asupra finanțelor tale;
-poți descoperi noi surse de economisire (câteodată chiar nu realizăm câți bani se duc pe nimicuri)

-planificarea vacanțelor / travelingului devine piece of cake (eu sunt o mare amatoare de călătorii și bineînțeles că n-avem banii pe cât de des aș vrea să putem călători... cu budgetingul ăsta știu cam când avem suficienți bănuți să ne putem permite o călătorie, dacă avem și dacă nu, unde putem umbla - mai tăiem din eating out, filme sau alte categorii de cheltuieli, de exemplu).

Secretul ca toate astea să funcționeze este consistency: să te ții de notat cheltuielile și să revizuiești bugetul lunar.
Ce ziceți? Credeți că v-ar fi de folos?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Hugo

2012-02-21T10:55:00.000+08:00

Sau filmul săptămânii. Vă amintiți că mi-am propus să văd un film pe săptămână, da?

Am văzut Hugo în 4 sau mai multe etape, cred... Well, așa e cu copii.
Un film frumos, pe care mi-ar plăcea să-l revăd la cinema (dar pe care nu voi avea șansa să-l văd anyway... :D)

The legendary storyteller (Scorsese) invites you to join him on a thrilling journey to a magical world with his first-ever 3-D film, based on Brian Selznick's award-winning, imaginative New York Times best-seller, "The Invention of Hugo Cabret." Hugo is the astonishing adventure of a wily and resourceful boy whose quest to unlock a secret left to him by his father will transform Hugo and all those around him, and reveal a safe and loving place he can call home.
(sursa)

When Martin Scorsese announced that he would make his first 3-D movie - and a PG-rated family film, no less - several of his fans pronounced themselves flummoxed. Scorsese, that cinematic purist, succumbing to the cheesy monetizing fad of the moment? Scorsese, climbing on the Katzenberg-Cameron more-is-more bandwagon? The man who achieved more depth of field through lighting, camera technique and clever staging than "Clash of the Titans" could pull off on its best day in the lab? Et tu, Marty?
(sursa)

Nominalizat la vreo 11 Oscaruri și câștigător al Globului de Aur pentru cel ma bun regizor. (sursa)
Enjoy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

New York in pictures

2012-02-18T10:25:00.002+08:00

Oct, 2011 New York Slideshow: Nela’s trip from Hong Kong, China to New York City, New York, United States was created by TripAdvisor. See another New York City slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Super easy and fun to make!
Enjoy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Weekend frumos!

2012-02-18T10:01:00.002+08:00

20110801 International Breastfeeding Week Slideshow: Nela’s trip to Hong Kong, China was created by TripAdvisor. See another Hong Kong slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

O aplicație drăguță... de pe FB, of course! :D

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

La o lună

2012-02-17T21:25:00.002+08:00

La o lună de viață de Alex bifăm primii muci, din păcate.
Luați de la surioara mai mare. Care îl tot pupă peste tot: pe gură, pe frunte, pe obraji.
Este călare pe el toată ziua (asta când mă lasă pe mine... :D).
Cu toate astea, când vine vorba de împărțit sânul, e jale mare.

Are Ana un obicei foarte drăguț: ne mângâie fețele. Face asta cu mine, cu Sorin, cu Alex. Probabil face și cu Buneii afară, dar n-am văzut eu.
Își trece degetele pe fața mea, așa cum un orb mângâie, pipăie conturul feței iubitei. Este incredibil de tandră! De fiecare dată mă trec fiori când face asta, e ca și cum vrea să își întipărească profilul feței mele în memorie. Cu buricele degetelor ei micuțe, micuțe...

Am cântărit azi Căluțul (îi zic așa că nechează dimineața ca un căluț, îl voi înregistra cândva, să vă distrați și voi. Nici Buni nu mă credea până nu a început și ea să îl audă diminețile, devreme).
Nărăvașul are 4500 și 57cm! Trăiască, de trei ori trăiască! De la 3100 cu câte s-a născut, a luat bine în greutate, cum mă așteptam.
Doamne, ce bine e să fii mai relaxat!
La cât stres am avut cu Ana cu greutatea, este pur și simplu un dar dumnezeiesc ca micuțul ia bine în greutate. Mămicile de copii mai slăbuți știu despre ce vorbesc aici!
Mulțumesc, Doamne!

În altă ordine de idei, poze fac în fiecare zi, să știți, atât că nu le mai public pe toate.
Deci au avut ăștia dreptate, specialiștii: dacă faci un lucru zi de zi, timp de 30 de zile, până la urmă devine obicei.

Am avut o zi bună azi, m-am mai și odihnit și parcă sunt mai plină de viață. Să fie oare de vină cafeaua magică ce o beau în fiecare dimineață?
Și mă bucur tare că mâine e weekend, chiar dacă s-au anunțat temperaturi mai scăzute. Ne luăm pruncii și mergem la plimbare.
Deci mai puțină prezență on line. Am zis!

Voi ce faceți în weekend?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: O aud pe Ana tușind în somn... sper să nu înceapă și Alex să tușească. Și ma sper să îi treacă și lui Sorin, care azi avea simptome așișderea pruncilor...

My little man

2012-02-15T10:36:00.002+08:00

Azi la poza zilei, Alex la aproape o lună.

La a proape o lună situația stă cam așa:

- suge aproape non stop, zi și noapte;
- nu l-am cântărit niciodată până acum, dar am văzut că a făcut pernuțe pe picioare și fălcuțe. O să îl cântărim pe 17, la o lună de la naștere;
- nu l-au măsurat la naștere - o să o facem pe 17, să avem și noi un official record
-nu știu de câte ori pe zi suge (prin comparație, la Ana aveam caiețel cu câte kk, pișu, minute de supt la sânul stâng, drept, etc... la un moment dat aveam grafice în excel cu toate datele astea... crazy, I know, defect profesional de analist financiar și nesiguranța într-ale mămiciei );
-dormim împreună (Ana dormea pe picioarele lui Sorin până la 1-2 am, apoi în pătuț până la primul supt... de la 7 luni am făcut cosleeping). Excepție a fost ieri seară, când de la 1am m-am dus și am dormit cu Ana, care se tot trezea din jumătate în jumătate de oră. Am patrulat continuu între dormitoare până pe la 6, dar, surprinzător, m-am simțit odihnită a doua zi.
-baie îi fac tot la fel de rar (i-am făcut de două ori de la ieșirea din spital). Asta din două considerente: nu este atât de cald cum vreau eu și nu vreau să îi bombardez pielea cu chimicale. Nici Anei nu i-am făcut zilnic niciodată iar în primele zile de viață tot la fel de rar i-am făcut, deși era cald bine atunci. Voi să nu faceți ca mine! :D
-își ține bine capul, aproape că îl pot lua de jos fără suport la cap;
-dacă îl pun pe burtă își întoarce capul de pe o parte pe alta. La Ana nu îmi aduc aminte să se fi întămplat asta așa curând. Trag concluzia ca Alex e un manly man...
-încă nu-mi vine să cred că în curând se face o lună de când pot spune copiii mei.
And I still have the chills when saying it.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Construim împreună o casă?

2012-02-14T13:35:00.001+08:00

Știți că vă tot povestesc zilele astea cât îmi e de greu cu copiii, că amândoi sunt hight maintenance, că Sorin e în delegație în Doumen (China) și trebuie să îi adorm pe amândoi zilele asea...din astea...
Mă plâng că mi-e greu...

Și, întâmplător sau nu, zilele trecute am primit pe mail pozele despre Aimee, tipa superbă care, în ciuda faptului că nu are picioare, este un exemplu pentru noi toți..
Apoi am primit azi noapte de la Alina un mail cu un caz special. Cel al lui Iulian și al bunicii lui.
Și nu cred în coincidențe. Cred că anything happens for a reason.

Știu, știu, ați văzut atâtea cazuri cu sinistrați zilele astea, cu zăpezi și durere și tot, veți zice că încă unul e deja prea mult, nu mai puteți suporta. Și totuși vă spun.

De la căldura căminului meu, de la subtropice, mă uit cum România e îngropată în zăpadă. Și mie îmi plăcea zăpada, încă îmi place, însă nu și când se transformă în ceva ce aduce atâta suferință oamenilor.
Și mă gândeam la cazul băiețelului, al lui Iulian. I-a ars casa. De tot. Au mai rămas un zid, două. Casa în care stătea cu bunica lui. Trebuie să fie greu, tare greu să nu ai un acoperiș deasupra capului, să nu ai o sobă în care să duduie focul, să nu ai o haină mai groasă care să te apere de gerul ăsta.
Și ești numai un copil de 13 ani, un copil maturizat înainte de vreme, un copil trecut prin multe.

Așa că, dragii mei dragi, scriu despre asta că vă știu inimoși. Ați făcut-o în cazul lui Bibi, am mai făcut-o și pentru Raisa.
Haideți s-o facem și pentru Iulian și bunica lui.

Ce putem face?

Dacă doriți să-i ajutați, puteți să luați direct legătura cu părintele Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634

Dacă doriți să le trimiteți un pachet cu haine, mâncare sau orice credeți că le este de folos, puteți să trimiteți prin poștă pachetul pe adresa:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.

Să specificați vă rog pe pachet, „Pentru Iulian, băiețelul care a rămas fără casă”.

Dacă doriți să faceți o donație pentru acest copil puteți să trimiteți bănuți în contul părintelui din Glodeanu și să specificați „DONAȚIE PENTRU IULIAN”.

CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian

Oricât de puțin, fiecare leuț contează.
Gândiți-vă că punem o cărămidă la casa lor.
Și ce poate fi mai frumos decât ca peste puțin timp să ne reîntâlnim la un pahar de vorbă și să ne zâmbim tainic: Am construit împreună o casă! Casa lui Iulian și a Bunicii lui!

Detalii mai multe despre caz AICI.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Aimee Mullins

2012-02-13T21:35:00.000+08:00

Moneyball

2012-02-13T21:13:00.001+08:00

Pentru că nu fac altceva decât să alăptez non stop (azi Alex n-a dormit nici 2 ore adunate, e tot un scremut și un foșnit...), am văzut Moneyball, cu Brad Pit (care e și producător). Nominalizat la 6 oscaruri, dintre care unul pentru cel mai bun actor în rol principal și unul pentru cel mai bun actor în rol secundar.

Not the classic movie about the baseball.
Mi-a plăcut cum a jucat Pit, trebuie să recunosc.
Reviewuri pozitive din patea criticilor de film.

Enjoy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Este 9 seara și am termninat de adormit copiii!
Logistica: Cât am adormit-o pe Ana, Buni a stat cu Alex.
Acum Buni doarme cu Ana iar eu cu Alex.
Care e un mârâit și nedormit... îl doare burtica.
O zi foarte grea.
Mă bate din ce în ce mai tare gândul să încerc să dorm cu amândoi, pentru că am auzit-o pe Ana plângând de două ori în jumătate de oră.

Duminica în familie

2012-02-12T21:46:00.002+08:00

Zi frumoasă azi pentru noi!
Duminica e zi de ieșit afară, cu copiii. A fost, ca de obicei, foarte frumos. Ne-a ajutat și vremea tare mult.
Mâine Sorin pleacă în China, până miercuri. Prima delegație de când a venit Alex pe lume.
Sunt curioasă cum ne descurcăm, Sorin mă ajută foarte mult cu copiii la pusul lor la somn și nu numai!
Să vedem.

În altă ordine de idei, zi tristă pentru omenire azi, cu moartea uneia dintre cântărețele mele preferate.
Păcat, mare păcat!
RIP Whitney!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Aurora boreală

2012-02-11T22:18:00.000+08:00

Neapărat de trecut pe bucket list.
De văzut once in a life time.
Superb!

Aurora 2012 from Christian Mülhauser on Vimeo.

Video este preluat de pe pagina de FB a celor de la Beautiful Planet Earth, care pe mine ma omoară cu poze, zi de zi, de o frumusețe de nedescris.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Bunica

2012-02-10T21:26:00.001+08:00

Azi la poza zilei v-o prezint pe mama mea și bunica copiilor mei, a.k.a. Buni.

Sufletul casei și familiei.

Aici se uitau la desene animate iar Buni îi povestea Anei desenele.

Ana era super încântată, bineînțeles.

Strofa este din poezia lui Ștefan Octavian Iosif, Bunica.

Voi ce-ați mai făcut azi, că eu tot cu alăptatul sunt ocupe! :D
Weekend plăcut, dragilor!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Azi am primit de la Monica un mail frumos, frumos... Mulțumesc, Monica!

Ursul

2012-02-10T18:12:00.002+08:00

Zilele trecute am văzut filmul românesc Ursul.
Mi-a plăcut. Și tocmai când mă pregăteam să zic că mi-a adus aminte de filmele lui Kusturica, datorită coloanei sonore, surprise suprise... coloana sonoră a filmului este a lui Bregovic.

Regia este a lui Dan Chisu, care a mai regizat și Senatorul melcilor (film pe care eu nu l-am văzut).
Iată ce zice regizorul despre film:

”Ursul este un film despre sinceritatea noastra, a fiecaruia. Despre o etapa din viata noastra cand, imediat dupa Revolutie, nu ne cunosteam adevarata lista de prioritati si inca eram dominati de sentimentalism. Astazi s-ar fi numit sentimentalism ieftin, dar atunci era unul pur. Toate deciziile se luau emotional. Este o poveste banala despre o situatie banala. Un individ este pus din motive politice la conducerea unei unitati. Nu are nici o cunostinta de management si incearca sa rezolve problema asa cum stie. Asa cum a invatat la revolutie. Doar ca institutia unde este numit director este circul din Bucuresti. De aceea tot demersul lui devine tragi-comic. Pentru ca daca ar fi fost numit director la FAUR si ar fi vrut sa vanda un strung, nimeni nu s-ar fi opus. Artistii sunt oameni diferiti, cu trairi diferite, asa ca lucrurile o iau razna.
Este ca o fotografie din tinerete la care te uiti si te miri cat erai de slab sau cat de mult par aveai in cap. Si zambesti. La fel si in filmul asta. Te uiti cat de inocent si sensibil erai si cat de putin alterat de capitalismul care abia isi arata coltii”

Enjoy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: mi-am propus să văd un film pe săptămână, așa, târâș, grăpiș.
Și ce dacă îl văd în șapte părți? Măcar acum am posibilitatea asta. Mai încolo nu se știe.
Să vedem dacă mă ține și cât mă ține.

SURSA

Mon p'tit oiseau de nuit

2012-02-09T16:57:00.000+08:00

Azi a venit poștașul. Cu un pliculeț maro, pentru noi.
Un pliculeț expediat tocmai din Franța!

Oricât ar părea de incredibil, un suflet mare s-a gândit la noi zilele astea.
Adică la Alex, care a primit astfel primul cadou din viața lui.
De la Alina. Alina de la Lumea Mare pe care am cunoscut-o nu de mult timp.
Alina care mi-a întins o mână în cazul Bibi, dacă vă mai aduceți aminte.
Se zice (Alexandru Vlahuță) că bunătatea este o frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul.
Alina este un om incredibil de frumos.

Un gest frumos, foarte emoționant pentru mine.
Mă ia prin surprindere viața. De fiecare dată.
Mi se pare extraordinar cum viața asta a noastră virtuală se împletește atât de armonios cu the real thing, the real deal!

Victor Hugo spunea că frumusețea naturii este egalată numai de frumusețea sufletului.
V-am zis că Alina e un om frumos?

Mulțumesc, Alina!
Chapeau!

Azi, la poza zilei:

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Două probleme spinoase...

2012-02-08T18:28:00.000+08:00

Ce mai faceți, oameni buni?

Eu bine, alăptez. Asta fac toată ziua, pe bune. Când nu e Ana acasă (e afară cu buneii, deși s-a mai răcorit un pic) și când NU e Ana la aparat (adică most of the times), asta fac toată ziulica.

Mă ustură și mama sfîrcurilor (scuzați plasticitatea), dar asta este. Sunt o mare producatrice di latte (nu știu italiana, nu știu ce mi-a venit să zic asta :D).

Azi mi-am adus aminte de o chestie super cool din spital. Mai nou îmi amintesc numai chestiile drăguțe din spital! Ieeei, deci memoria selectivă funcționează de minune... încep să mă vindec, zic.

Așa, ce spuneam? Ah, da! Cât am fost la reanimare am avut tot timpul maseorul meu personal! Da, da, invidiați-ma! :D

Pentru că aveam probleme cu hemoglobina și pentru riscul crescut de a se forma un cheag de sânge postoperator care ar fi putut migra spre inimă, plămâni sau mai știu eu unde (așa a zis doctorașul), mi-au pus device-ul ăsta. O minunăție! Chiar le-am zis tipelor de la ICU că mi-aș lua unul și acasă și că îmi pare rău să ne despărțim așa brusc...) Erau așa, niște chestii ca niște benzi, cu niște bile pe interior, pe care mi le înfășurau pe picioare, până sus, după genunchi! De vis, vă zic! Dacă aș fi fost în alte circumstanțe acolo, zău că aș fi tors de plăcere!

În altă ordine de idei, vuiește internetul mămicesc pe două teme:

1. nașterea acasă;

2. alăptarea prelungită (după doi ani).

Nu pot să nu mă exprim, zic.

Scurt, și la obiect. Sper.

And then again, înainte de a o face, spun: asta e casa mea, blogul meu, deci ce scriu pe temă este ce-aș face eu, ce cred eu despre chestiunile în cauză. Nu mă interesează debate-uri și alte minuni pe temă, nu sfătuiesc pe nimeni nimic.

Acesta este un blog personal, nu de informare. Așa că rogu-vă tratați-l ca atare.

Din nefericire, multe mămici aleg nașterea acasă ca alternativă a practicilor spitalicești cu care nu sunt de acord, ca viitoare mămici. Caută acel ceva pe care un spital nu este în stare să îl ofere: că e privacy, că e mediul relaxat al propriului cămin, că sunt metodele de îngrijire a bebelușului, imediat după ce s-a născut, you name it!

Eu nu mă simt neapărat comfortabil cu nașterea acasă. Asta pentru că spitalele în care am născut în HK sunt ambele de nota zece. Am născut-o pe Ana în cel privat iar pe Alex în cel public.

Bine, părerea mea nu este reprezentativă, pentru că în cazul meu s-au dovedit urgențe medicale ambele nașteri. Prezența într-un spital era obligatorie.

Dar oricum gradul meu de comfort în ceea ce privește nașterea acasă era și este direct proporțional cu prezența unui cadru medical și a aparaturii necesare unei intervenții de urgență, dacă e cazul.

DAR (și aici e un mare BUT) cred cu tărie și respect dreptul mamei de a alege ceea ce i se potrivește mai bine pentru ea și puiul ei, dreptul la informare înainte de a face o alegere de asemenea anvergură.

Despre alăptarea prelungită aș avea mai multe de zis.

Nu mi-am imaginat vreodată că o să alăptez:

- atât de mult timp (Ana are doi ani și patru luni);

- în sarcină;

- în tandem un nou născut și un toddler.

And yet here I am!

Nu sunt o mamă eroină, nu sunt hippie flower power, pur și simplu eu nu știu cum să o înțarc pe Ana fără să o afecteze lucrul ăsta. Mai ales acum, când suptul este mecanismul ei de a face față noii situații, cu venirea lui Alex în viața noastră.

Așa simt eu că trebuie să fac.

Și nu vreau să o înțarc, oricât de greu îmi este zilele astea.

O să se ducă cu țâța-n buzunar la grădi, vorba lui Buni. :D

Speaking of which... azi am primit confirmarea de la Creativity că în aprilie va avea loc un interviu informal pentru a stabili ce activități îi plac Anei. Undeva în mai încep sesiunile mama-copil la grădiniță.

Am emoții! Crește fata mamei, crește!

Poza zilei:

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: firul ăla ce mi se scurge din urechi nu este decât casca... în poză nu se vede calculatorul, spre asta mă uit așa galeș, duios... mă uit la filme toată ziua!

If cuteness were a crime

2012-02-07T18:27:00.000+08:00

Alex la 3 săptămâni de viață. :)

În cartierul nostru general, adică fosta cameră a lui Sorin, de unde se vede marea cea mare și albastră și unde nopțile se confundă cu zilele.

Se suge mult, se face caca și mai mult, se plânge câteodata (de ambele părți, da).

Se râde, se gângurește, se drăgălesc doi oameni sau mai mulți (mai vin din când în când și surioara și tata).

Încet, încet, aici se formează, crește un om.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Corect in englezește se zice If cuteness were a crime, I would be convicted for life...
Mi-e lene însă să editez, am observat târziu. :D

Sculptură în frunze

2012-02-07T10:41:00.001+08:00

Nice. Prin amabilitatea Cristinei!
Enjoy!

Life with kids

2012-02-06T10:54:00.000+08:00

E greu zilele astea și mai ales... nopțile astea.
Alex e în toane poaste. As result, so am I.

Azi noapte am dormit vreo câteva ore. Nu spun câte. Bine că m-am culcat devreme. Măcar am încercat. Ceea ce nu e o problemă, I am used to it, dar poate deveni, când se adaugă celor doi ani jumate dinainte.
Oh well, noi să fim sănătoși.
Se putea și mai rău.

Poza asta am făcut-o dis de dimineață iar citatul... well, citatul este din ultimul episod din Blue Bloods.
Dintr-o dată label-ul ce le-am pus postărilor cu poza zilei se potrivește, brusc, mănușă situației.
Știu, știu, this, too, shall pass.
Hang in there!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Anul Dragonului la Elements Mall

2012-02-05T19:38:00.001+08:00

Sunt ruptă de oboseală.
Am plecat la 9 de dimineață și am ajuns la 5...
Drept urmare Ana doarme de la 6 jumate și Alex de pe la 5 jumate... :D
Eu voi dormi de la 7 jumate... :D

Cum ați petrecut weekendul?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

O după masă de vis la cafenea

2012-02-04T21:15:00.003+08:00

În weekend stăm mai mult pe-afară, așa că nu prea prind vreme la PC.

Să aveți un weekend de milioane!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Poza e neclară că e făcută cu telefonul.

Hey, hot mamma!

2012-02-03T13:03:00.000+08:00

Știți seria Hey, girl? cu Ryan Gosling, cea pe care au preluat-o și fetele de la kiddyshop cu mesaje în limba română?
Și știți că vă ziceam că m-aș tunde zilele astea...

Ei bine, inspirată de AICI, iaca ce-a ieșit. :D
Azi, la poza zilei:

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

May you have a strong foundation

2012-02-03T10:38:00.000+08:00

Ieeei, Melizandul doarme (cică) liniștit lângă mine.
Și cum azi e vineeeeri, my fav day of the week from all times, the most fab day of the week, chiar și acum, când nu mai sunt parte a clasei muncitoare (nu în sensul clasic al cuvântului, anyway), azi am decretat că prânzul îl comandăm. Adică singura oră din zi în care fac și altceva decât să stau cu copiii, adică cea în care gătesc (îmi place tare să gătesc, știți că eu sunt o bubulină gospodină de nota zece) se transformă în me time! Ieeei! Asta pentru că Ana e cu Buneii la joacă, la aer.

Așaaaa. Primul lucru pe ordinea de zi, azi, e să îi mulțumesc tare lui Rox, care mi-a nominalizat postarea despre alăptarea în tandem la concursul lunii ianuarie pe site-ul ei care promovează alăptarea, cel mai complet și popular din România pe această temă. Mi se pare un gest tare frumos, mai ales că mă gândeam că uite, trebuia să scriu și eu despre subiect și să îi trimit linkul. M-am luat cu altele și am uitat. Întâmplător am povestit despre subiect zilele trecute și Rox a preluat linkul.

Toate postările sunt faine, cele înscrise în concurs, așa că vă invit să le citiți.

Se poate și vota, așa ca daca doriți, votați posarea ce vi se pare cea mai faina.

Așa, ce vroiam să mai zic? Vroiam să vă zic de Parenthood. Mă uit zilele astea la serialul Parenthood, nu știu dacă v-am mai scris de el până acum.
Vi-l recomand cu căldură. Este genul de serial pe care eu îl las deoparte pentru o perioadă, se adună episoadele și apoi mă uit la toate, vreo 6-7 la rând, intru, cum s-ar zice, în atmosferă.
Zilele astea, cu alăptatul lui Alex non stop, mă uit la Parenthood. Îmi plac atmosfera filmului, firul epic, personajele, tot.
Și îmi place si melodia din generic, care acum am aflat ca e a lui Bob Dylan.

May your hands always be busy,
May your feet always be swift,
May you have a strong foundation,
When the winds of changes shift.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Întrebare-ntrebătoare: care lay out al blogului vă place mai mult? Ăsta de acum, clasic, sau cel dinainte, cu dynamic views?
Alt PS: Cum se zice corect, alăptat sau alăptare? Cred că amândouă sunt corecte, dar mai corect [:D] e alăptare.

Struța regală

2012-02-02T22:48:00.002+08:00

Am împărțit cu Ana prăjitura minunată de care vă povesteam ieri, bineînțeles.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Oh, doamne, bine că s-a terminat ziua!

E marți cumva și nu știu eu?!

2012-02-02T14:32:00.004+08:00

Am avut o zi groaznică, dar groaznică. Și e abia prânzul.
Nici nu știu dacă să scriu despre ea au ba.
Dar na, nu sunt toate zilele numai lapte și miere, mai am și zile ca aceasta de azi.
Care abia aștept să se termine, între noi fie vorba.

De dimineață Alex suge o oră. Pe ceas. În momentul în care l-am adormit, în sfîrșit, a început semnalul de alarmă de incendiu să urle. Nu o dată. De enșpe mii de ori, din cinci în cinci minute. Cică s-a pus anunț în lift, zice Sorin. Deh, eu nu l-am văzut că stau toată ziua în casă, cu Alex la țâță.

Fac snițele, piure, tot tacâmul pentru noi... plus piure de conopidă cu ciuperci pentru Ana. O minunăție. Dau să îl mărunțesc la mixer, pun toate cele, untul... mi se pare că e un pic cam mult, peste capacitatea mixerului... dar sper să nu iese pe lângă, totuși. Mneeeaaaah! Bineînțeles că iese pe lângă, ba mai mult, mi se desface în mână și tot piureul super fierbinte mi se oprește pe ambele mâini. Noroc că sunt lângă chiuvetă și îmi pun mâinie repejor în apă rece.

Nici nu mă pun bine la masă că Ana, hyper de la semnalele de alarmă, nici să înghit nu mă lasă. Să ieșim să ne uităm la chestia aia roșie ce scoate sunetul, de pe holul scării.
Bineînțeles că și ea abia se atinge de mâncare.
Într-un final, vrea la sân, cică vrea să doarmă.
O iau, suge zece minute, adoarme.
O pun jos, începe circul. Urlă ca din gură de șarpe că mai vrea.

În fundal îl aud și pe Alex urlând de foame. Mă controlez și într-un final aud cum îl ia cineva și îl duce în altă cameră.
Moment în care mi se ridică tensiunea.
Stau să explodez, dar mă abțin. Îl chem pe Sorin să o ia pe Ana. I-o arunc în brațe, aproape. Ana e speriată. :(
Mă duc fugind la Alex.
Bineînțeles că de mâncat nu poate fi vorba. Nu acum. Mai încolo.

Mănânc, finally!
Cât dorm copiii, am o conversație spumoasă pe mail cu consulul Roamâniei la Hong Kong. Pe care îl cunosc de data trecută și știu ce-i poate capul... Și totuși, m-aștept la profesionalism.
Speri mata, dar speri degeaba! :(

Ca la nebuni!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Revin pe tema discuției cu fucționarul MAE. E jalnică, tristă situația, zău!

Oameni care gândesc în afara tiparelor

2012-02-02T08:57:00.001+08:00

Ola, dears!

Iaca ce iese din mâinile unor oameni ce gândesc în afara tiparelor. Frumos, așa-i?

Mie îmi plac toate, însă în mod special poza cu patul în formă de cuibar și dormitorul sub apă.

Vouă care vă plac cel mai mult?

Primit pe mail de la Cristina (deci nu știu sursa), căreia îi mulțumesc că îmi face diminețile mai frumoase.

Treat yourself!

2012-02-01T21:21:00.002+08:00

Da, da, le fac reclamă gratuită.
Pentru că sunt îndrăgostită de prăjitura lor cu cremă de ciocolată.
Aș mânca vreo zece... deodată!

Azi, la poza zilei, prăjitura care m-așteaptă mâine dimineață (credeți-mă, e acolo, în cutie, sub sloganul ăsta super truper mega green)
Cred că o să visez munți de prăjitură cu chocolate mousse la noapte.

Și, ca bonus, AICI, AICI si AICI câteva idei de răsfăț pentru mămicuțe.
Și un material fain despre cum să facem un home spa.
Enjoy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Dacă vrei să îl faci pe Dumnezeu să râdă (II)

2012-02-01T18:03:00.001+08:00

Pe măsură ce trece timpul încep să mă gândesc cu o oarecare nostalgie, strângere de inimă care, din dureroasă, se transformă în ceva dulce-amar, la spitalul public din Tuen Mun și perioada petrecută acolo. Este, în fond, locul unde Alex a venit pe lume, locul de care o să mă lege câte zile voi trăi fire invizibile.

Este locul unde al doilea miracol, cel al nașterii unui pui de om, puiului meu, a fost posibl.

Și devin, evident, nostalgică.
Uitându-mă azi pe pozele din spital realizez încă o dată cât sunt de recunoscătoare Domnului că uite, la două săptămâni de la ceea ce putea să fie ceva urât, sunt acasă, cu puii mei, cu Sorin și cu Buneii. Că operația nu mai e așa de dureroasă și că încet, încet, îmi revin din convaescență. Și zâmbesc.

Din momentul în care am ajuns la urgențe și până pe masa de operație au trecut câteva ore.
Ore care, uitându-mă acum înapoi, au trecut ca minuțele. Aveam în permanență senzația aceea că totul se întâmplă prea repede pentru puterea noastră de a procesa întâmplări, fapte, riscuri, minuni spitalicești. Din jumătate în jumătate de oră venea câte un doctor să îmi mai prezinte un risc, să îmi mai dea un rezultat al analizelor de sânge. Veneau veștile astea pe bandă rulantă și aveam senzația că nu se mai opresc.

La urgențe un doctor tinerel, drăguț, mi-a explicat situația pe scut. Făcusem o electrocardiogramă, mi se luase sângele, o probă de urină și mi se administrase un medicament intravenos pentru scăderea tensiunii. La prima vedere părea doar ceva gastric, cu o ușoară tensiune peste limitele normale în sarcină. Urma să mă țină sub observație o oră, pentru a vedea dacă tensiunea se reglează de la sine, după trecerea efectului medicamentului. Cum tensiunea nu revenea la normal, au decis internarea.
Între timp au venit și rezultatele probei de urină și diagnosticul a fost clar: preeclampsie severă.

Mi s-au luat și probele de sânge care au dezvăluit o afecțiune rară, sindrom HELLP. Nici nu înțelegeam prea bine toți termenii medicali ce mi-i înșira de zor doctorița cea tinerică. Încerca să îmi explice, cu cuvintele ei, ce înseamnă termenii medicali ce îi folosea.
A durat ceva până să mă convingă că soluția pentru afecțiunea mea este cezariana de urgență. Pentru mine, care plecasem cu gândul să nasc vaginal (VBAC) a fost ceva mai greu de digerat, trebuie să recunosc, oricât de flexibilă am pornit la drum. Tot timpul îmi spusesem pe parcursul sarcinii că am o minte deschisă, că mă adaptez ușor în funcție de situația at hand, însă acum mi se părea ireal ceea ce mi se întîmpla, tocmai mie. De ce tocmai mie?

După ce ne-am convins că asta (cezariana) e singura soluție, eu fiind deja la termen cu sarcina, a urmat al doilea șoc, pentru mine cel puțin. Nu se putea face transferul la spitalul privat unde opera doctorul meu, care știa tot istoricul meu și care îmi urmărise sarcinile. Era mult prea periculos un transfer iar spitalul nu își asuma niciun risc în privința asta.

Al doilea val de îngrijorări, când recunosc că mi-a fost frică, deși încercam să nu se vadă asta, să nu îl sperii pe Sorin, a fost când a început să îmi prezinte riscurile operației. Din cauza sindromului HELLP se putea ajunge la hemoragie internă (pentru că nu se mai putea coagula sângele corespunzător), enzimele hepatice erau iarăși la un nivel de peste zece ori mai ridicate, ceea ce ridica semne de întrebare cu privire la sanatatea ficatului... to name a few. Când a mai venit și doctorul senior in charge, cel care urma să mă opereze, și mi-a zis că strongly recommend ca tăietura operației să fie verticală, datorită riscurilor ridicate, necesitând deja mai mulți chirurgi în stand by și o arie largă de a opera... am crezut că gata, până aici mi-a fost.
Nici nu mai vorbesc de riscurile ce mi le-a prezentat anestezista, pentru că urma să fac anestezie totală. Alt scary movie.
Dar m-am ținut bărbată, vorba ceea. Nu-mi permiteam să mă cuprinda panica, nu atunci.

Am fost conștientă până în ultimul moment, chiar înainte de a începe operația.
Îmi aduc aminte conversațiile relaxate de pe marginea mesei de operație, în cantoneză. Și atunci mi-a fost pentru a doua oară frică, pentru că eram singură. Mi-a trecut prin cap, o fracțiune de secundă, că s-ar putea ca asta să fi fost totul. This might be it!
M-am scuturat însă repede la gândul că Sorin, Ana, Buneii mă așteaptă acasă.

Atunci am cunoscut-o pe îngerul nostru (al mei și al lui Alex) păzitor, o doctoriță neonatolog mică, mică și drăguțică, între două vârste, pe care o vedeam ca prin ceață. Și care îmi repeta continuu să nu îmi fie frică, că ea e cu mine tot timpul, nu are altceva de făcut decât să stea cu mine. Că este acolo pentru mine și pentru copil.
A fost ultima voce pe care am auzit-o înainte de a adormi.
Și prima pe care am auzit-o și văzut-o când m-am trezit. Era cu Alex în brațe, care era încă plin de vernix. Și pe care mi l-a pus în brațe. Alex a făcut ce știe el mai bine, ajutat și de mine, probabil, nu-mi mai aduc bine aminte, erau primele minute după trezirea din anestezie: s-a ridicat la sân și a supt.
Mi s-a părut atât de frumos copilul ăsta... iar faptul că l-am avut la sân imediat după ce m-am trezit cred că a fost minunea ce n-o s-o uit niciodată. La Ana m-am trezit în salon deja, nici nu am atins-o decât a doua zi, când am alăptat-o.

Să-i dea Dumnezeu sănătate doctoriței, o inimă de aur. Dacă o mai văd vreodată (ar trebui să o caut în februarie, când va trebui să merg la spital pentru analizele de follow up), îi sărut mâna, ca o mamă a fost în momentele acelea pentru mine.

După ce m-am dezmeticit am realizat că greul trecuse. Nu se întîmplase niciun risc dintre cele ce mi le explicaseră doctorii.
Rămăsese doar cicatricea mare, dureroasă, mărturie a episodului numit preeclampsie și HELLP.

Sau nu.

I'm a goddamn tiger who earned her stripes!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Bob cu bob

2012-01-31T10:59:00.002+08:00

Profit de răgazul de câteva minute ce îl am până se trezește Alex.
Doamne ajută că Ana a reluat plimbările zilnice cu Buneii. Încet, încet, ne creăm un ritm, o rutină. Bine, poate o rutină e prea mult spus, dar we're getting there.

Azi noapte a fost prima noapte de cînd cu experiența spitalul în care Ana nu s-a trezit plângând după mine. Ceea ce îmi dă aripi și mă face să cred că începe să uite episodul ăsta mai puțin plăcut pentru ea.
Ieeei!

Alăptatul merge în continuare bine, zic eu. Mai avem și zile grele, cum a fost cea de ieri, în care Ana ar fi stat la sân TOATĂ ziua, însă învățăm din mers să facem față. N-am sfaturi în privința asta, însă un lucru știu sigur: că încerc să nu-i refuz niciodată sânul, pentru că dacă o fac, asta o îndârjește și mai tare și relația eu-Ana-Alex-țâță-eu (mai bine zis cercul ăsta care se tot mărește și se tot îngustează, pe rând) se complică tare de tot, se lasă cu lacrimi, suspine și frustrări, oricât de mult ceai de fenicul aș presta (cred că beau 3-4 l pe zi, în încercarea de a ține milk supply available 24 din 24).
Alăptatul nu este dureros, decât supărător, deranjant atunci când copilul cel mare suge în gol, la sân golit. Altfel, e o binecuvântare. Sincer, fără exagerare.
Are și părți mai puțin roze [(bat spre gri, așa, dacă mă gândesc mai bine :))] însă dacă trag linie all in all suntem pe plus.

To name a few:
Am scăpat de un stres dimineața: primul lucru ce îl face dimineața Ana: suge foarte mult. Deci micul dejun este parțial rezolvat. Pentru mine este mai comod așa. Urmează o tentativă de mic dejun clasic (gălbenuș fiert moale, unt - azi mi-a cerut pentru prima dată și a mâncat binișor, păcat că gol, ca atare - iaurt sau ovăz cu lapte).

Am scăpat de stresul cu pusul la somn la prânz și seara. Dacă înainte era crimă să o pun la sân, să o adorm, acum se cere insistent. Este nevoie numai de o întrebare scurtă Ne culcăm? și Ana e mai mult decât bucuroasă să sugă 10 minute și apoi să se lase legănată de tatăl ei. La prânz adoarme în 10 minute, seara durează spre o jumătate de oră, în medie.

De când cu alăptatul round the clock eu am o foame cumplită, mai ceva ca în sarcină. Aș mânca un vițel și alta nu. Încerc să mănânc nutrient dense food, însă nu-mi iese tot timpul și mai scap și prostii, evident.
Nu cred în relația alimente ingerate de mamă - colici, alergii pentru bebe, așa că mănânc de toate. De la fasole, varză și altele ce se zice că sunt colicioase până la pizza, portocale și alte cele.
Mănânc multe, multe banane. Nu știu de ce îmi cere organismul (pobabil o carența de potasiu, că bananele sunt bogate în potasiu, din câte știu eu), cred că mănânc cel puțin o jumătate de kg pe zi. Cel puțin. Între mese.

Azi e ziua în care am început întregistrarea existenței omulețului Alex pe lumea asta.
Are deja certificat de naștere hongkonghez și rezidență (o primește automat la naștere). Începe deja showul cu autoritățile române (o să mă tot auziți plângându-mă zilele ce vor urma) pentru obținerea certificatului românesc (treabă relativ simplă, dacă îmi amintesc bine de la Ana), însă pentru obținerea actului de călătorie (hârtie, pașaport, ce-o fi, de preferință pașaport) vom avea bătăi multe de cap și nervi consumați. Să mă înarmez cu răbdare, zic.

Cam cât mi-ar trebui să mănânc un borcan de orez, bob cu bob.
Răbdare de chinez.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Hawaii - lucruri pe care nu le stiam...

2012-01-30T18:46:00.001+08:00

Nu știu care e sursa, eu l-am primit pe mail de la Cristina și mi s-a părut interesant.
Enjoy!
Cati oare dintre noi nu au visat sa ajunga, macar pentru o zi, in exoticul Hawaii ? Cati oare nu s-au visat macar pentru cateva ore pe nisipul alb al celor mai cunoscute insule din lume si in valurile spectaculoase ale Pacificului. Vazut ca un ideal al exoticului, al unora dintre cele mai frumoase plaje din lume, al petrecerilor si noptilor albe, al camasilor inflorate si al palmierilor, Hawaii-ul este, totusi, o necunoscuta pentru cei mai multi dintre noi. In aceeasi ordine de idei, astazi, va propunem o lista cu 50 de lucruri pe care, cu siguranta, cei mai multi dintre noi nici macar nu le banuiau...
. Hawaii reprezinta cel mai izolat grup populat de insule din intreaga lume. 3846 de kilometri despart Hawaii de California si 6195 de kilometri se afla intre Japonia si insulele americane.

. Hawaii a fost ultima zona pe care exploratorii europeni au descoperit-o si documentat-o.
. Hawaii este singurul stat american in care se cultiva cafea.

. Arhipelagul hawaiian este format din nu mai putin de 132 de insule si atoli care se intind pe o lungime de 2414 kilometri.
. Hawaii este cel de al 50-lea stat si cel mai nou alipit Statelor Unite ale Americii. Acordul a fost ratificat la 20 august 1959.

. Atunci cand, in 1959, Hawaii a devenit, in mod oficial, stat american, numele sau era Statul Aloha.

. Alfabetul nativilor hawaiieni consta in numai 12 litere, 5 vocale (A, E, I, O, U) si 7 consoane (H, K, L, M, N, P si W).
. In Hawaii nu exista o majoritate etnica sau rasiala. Circa 30% din catre hawaiieni sunt caucazieni, 40% sunt asiatici, in timp ce, astazi, nativii reprezinta doar 9% din totalul populatiei.

. Circa 200 dintre cele 680 de specii de pesti din arhipelagul hawaiian traiesc numai in aceasta parte a lumii.
. Numele pestelui oficial din Hawaii si simbolul acestui stat este Humuhumunukunukuapua'a. pe scurt, Humuhumu sau "pestele ţintaş cu rât ca de porc". In vechile traditii hawaiiene, fiecare animal de pe uscat trebuia sa aiba un echivalent in apa. Humuhumunukunukuapua'a este echivalentul porcului.

. In Hawaii nu exista panouri publicitare, serpi sau pescarusi.

. Rabia, sau turbarea, este o boala complet necunoscuta hawaiienilor. Nu exista nicio atestare a prezentei acesteia in Hawaii .

. Cel mai sudic punct al Statelor Unite ale Americii se afla in sudul Marii Insule ( Big Island ) din Hawaii . Este vorba de South Point.

. Recifele de corali din Hawaii reprezinta circa 70% din totalul recifelor americane.

. Hawaii este singurul stat american in care nu exista o forta politieneasca statala.

. Hawaii este cel mai mare consumator de Spamuri din Statele Unite ale Americii.

. Numele initial dat Hawaii-ului a fost Insulele Sandwich. Capital James Cook a numit insula astfel, in 1778, in onoarea protectorului sau, Contele de Sandwich.

. Hawaii este unul dintre cele doua state americane ce detin autostrazi interstatale fara a avea o granita propriu-zisa cu un alt stat.

. Drapelul Hawaii-ului este singurul drapel al unui stat american ce cuprinde imaginea steagului oficial al Marii Britanii.

. Ukulele, chitara miniaturala asociata de fiecare data cu nativii hawaiieni, este, de fapt, un produs adus de navigatorii portughezi. Ukulele se mai traduce si prin "puricele saritor", denumire data dupa viteza pe care mana unui om trebuie sa o atinga atunci cand canta la un atare instrument. Localnicii au asemanat gestul, pur si simplu, cu modul in care un caine se scarpina atunci cand are purici.

. Cowboy-ii hawaiieni, "paiolo" pe numele lor adevarat, au invatat sa creasca si sa mane cirezile de vite de la vacarii (vanqueros) spanioli. Paiolo este doar un termen derivat din cuvantul "espanol"

. Neavand imunitate in fata bolilor aduse de europeni, nativii hawaiieni si-au redus drastic numarul in mai putin de 100 de ani (intre 1799-1890). In acest interval de timp, numarul populatiei native s-a restrans de la 300.000 la numai 40.000 de locuitori.

. Tricourile hawaiiene au aparut dintr-o intamplare amuzanta din secolul al XIX-lea. Misionarii catolici i-au obligat pe localnici sa imbrace tricouri largi pentru a-si ascunde corpul. Hawaiieni, pur si simplu, le-a colorat strident pentru a le face mai atragatoare.
*
Big Island
Este cea mai mare insula din arhipelagul hawaiian, cu o suprafata de 6.482 de kilometri patrati... mai mult decat dublu fata de suprafata cumulata a tuturor celorlalte insule din arhipelagul Hawaii .Vulcanul Kilauea, situat pe Big Island , este cel mai activ vulcan al Terrei. Datorita lui, Big Island isi mareste suprafata cu aproximativ 0,16 kilometri patrati in fiecare an.

Big Island este casa a ceea ce odinioara a reprezentat cea mai mare ferma privata din Statele Unite. Este vorba despre Parker Ranch ce se intindea pe o suprafata de 1920 de kilometri patrati.

Mauna Kea
este cel mai inalt varf al Hawaii-ului, cu 4.207 metri altitudine. Si totusi, masurat de la baza care se afla pe fundul oceanului, Mauna Kea ar fi cel mai inalt varf al planetei, cu 9.100 de metri altitudine.
Pe timpul iernii, Mauna Kea este singurul loc pe care se poate intalni, ocazional, zapada.

Parcul National Vulcanic din Hawaii este singurul obiectiv din acest stat american aflat in patrimoniul mondial UNESCO.

In Golful Kealakekua exista o suprafata 527 de metri patrati care a fost cedata de SUA Angliei, pentru ca guvernul acestei tari sa poate finanta ridicarea unui monument in memoria capitanului James Cook.
*
Kauai
Insula Kauai este cel mai umed loc de pe Pamant. Nivelul mediu anual al precipitatiilor este de 10 metri. Kauai este cea mai veche insula din Arhipelagul Hawaii , cu o venerabila varsta de peste 6 milioane de ani.

Prin lege, nicio cladire din Kauai nu poate fi mai inalta decat un palmier mediu.

Plaja Polihale,
din partea vestica a insulei Kauai , este cea mai mare plaja hawaiiana. Aceasta are o lungime de 28 de kilometri si o latime de 274 de metri.

Importati din statul Wyoming , bizonii s-au adaptat, in mod curios, mediul hawaiian. Astazi, exista numerosi bizoni care traiesc in salbaticie pe valea raului Hanalei din Kauai .
Raul Wailua din Kauai este singurul rau navigabil din tot arhipelagul hawaiian.
*
Lana'i
Insula Lana'i a fost, pana nu demult, detinatoarea celor mai mari plantatii de ananas din intreaga lume. In fapt, circa 75% din productia mondiala de ananas era realizata in insula Lana'i.

Pe aceasta insula nu exista decat un sigur oras, Lana'i City, si este situat chiar in centrul insulei.
*
Maui Haleakala,
vulcanul stins de pe insula Maui , este cel mai mare vulcan de acest gen de pe Terra. Haleakala are o inaltime de 3.055 de metri si o deschidere a craterului sificient de mare incat sa cuprinda tot Manhattan-ul.

Strada catre Hana din nordul insulei Maui este una dintre cele mai dificile din lume. Cu o lungime de 88,5 kilometri, ingusta strada are nu mai putin de 617 serpentine si 26 de poduri cu o singura banda.
Fondat in anul 1831, liceul Lahainaluna din Maui a fost primul stabiliment de acest gen construit pe pamant american la vest de Muntii Stancosi.

Charles Lindbergh, celebrul aviator care a realizat un record istoric in anul 1927, acela de a zbura continuu in perioada 20-21 mai din New York la Paris, este inmormantat in cimitirul Bisericii Kipahulu, dupa ultima sa dorinta, aceea de a isi gasi linistea vesnica in Maui.

Celebrul copac templu din Maui
a fost plantat in anul 1873. Astazi, el se ridica la o inaltime de 17 metri si are nu mai putin de 12 trunchiuri principale. Este atat de mare incat se intinde pe o suprafata de 66 de metri patrati, iar evenimentele importante de pe insula au loc sub cupola sa uriasa.
*
Molokai
Stancile oceanice din Molokai sunt cele mai inalte din lume. Unele dintre ele se ridica la aproape 920 de metri deasupra nivelului marii.

Pe insula Molokai nu exista semne de circulatie si nici semafoare. De asemenea, nu exista niciun mall.

In ciuda frumusetii sale paradisiace, peninsula Kalaupapa din Molokai a fost transformata, in trecut, in colonie de leprosi de catre colonsitii europeni.
*
Oahu
Diamond Head, craterul urias din insula Oahu, a fost botezat astfel de catre marinarii englezi, dupa ce acestia au confundat miile de cristale care rasar din conul vulcanic cu diamante veritabile. Cel mai mare avanpost permanent al armatei SUA, Schofield Barracks, se gaseste pe insula Oahu .Palatul Iolani din Honolulu este singurul palat regal din Statele Unite ale Americii. A fost construit in anul 1882, sub regele Kalakaua. Mai mult, Palatul Iolani a fost dotat cu electricitate cu patru ani inainte ca insasi Casa Alba sa capete astfel de facilitati.

Celebrul nisip de pe plaja Waikiki, una dintre cele mai cunoscute destinatii turistice hawaiiene a fost, de fapt, adus de pe insula Molokai, de la peste 64 de kilometri departare. Restul nisipului a fost adus de pe plaja Manhattan , California .

Pictorial... sau nostalgii de primăvară

2012-01-30T18:41:00.001+08:00

Azi de dimineață m-am trezit cu nostalgia recentei excursii pe care am făcut-o în State, cea din octombrie anul trecut.
Știu, știu, de ceva vreme tot zic că mă apuc de așternut impresii despre New York, primul oraș vizitat atunci, însă nu îmi găsesc timpul necesar, trebuie să mă credeți pe cuvânt.
Azi m-am gândit să dau un twist postului cu poza zilei si să postez poza zilei... din amintiri.
Și ca bonus o să postez mai multe.

M-am oprit la poze dintr-un loc care mie mi-a plăcut tare mult, este vorba despre un părculeț de lângă Biblioteca Publică din New York (New York Public Library).

În toate cele cinci zile ce le-am stat în New York ne-am luptat cu diferența de fus orar (fix 12 ore între ora Hong Kong-ului și cea a New York-ului, adică noi eram treji tot noaptea iar ziua era un maraton pe străzile New Yorkului. Noi am rezistat, era adrenalina orașului care nu doarme niciodată, însă Ana a tot dormit pe zi și tot trează noaptea... abia în ultima zi, când trebuia să plecăm, pot spune că ne-am mai acomodat puțin). Drept urmare noi eram vizitatorii nocturni ai Times Square (tot pe la 2 noaptea ieșeam cu Ana la plimbare, noroc că motelul îl rezervaserăm cu bună știință în buricul târgului; ne-a costat o mână și-un picior din cauza asta, bineînțeles).

Dimineața devreme eram up and running, la 7 dimineața cel târziu eram plecați din motel.
Se explică așadar de ce părculețul era gol, goluț, doar noi și păsărelele în soarele răcoros al dimineții.

În dimineața aceea eram în drum spre Grand Central Terminal și Sediul Națiunilor Unite.

Grand Central Terminal este iarăși o bijuterie arhitecturală.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Omul Frumos

2012-01-29T20:40:00.003+08:00

Astăzi vreau să vă povestesc despre unul dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am întâlnit eu în astă viața.
Nu știu cum îl cheamă pe domnul din imagine, să-i zicem Omul Frumos, însă pe mine m-a cucerit din prima clipă în care l-am întâlnit. Îmi aduc aminte și acum: eram cu Ana și Buneii, pe marginea mării, pe plajă. Ne jucam pe băncuță. Lângă noi, ancorat de băncuță, era un scaun cu rotile electric. În bună stare și curat. Ana era foarte familiarizată cu locul și cu scaunul, îl tot atingea și vroia să-l manevreze de zor.

Mi-a spus Buni că este al unui domn care în fiecare dimineață vine cu scaunul și, cu ajutorul unor cârje metalice, merge până la plajă și face baie în mare. În fiecare zi, fără greșeală.
Este paralizat de la brâu în jos.

Tot stând pe plajă, a apărut și Omul Frumos. Înotase în mare și, cu un zâmbet mare, frumos, luminos, ne-a salutat ștrengărește! Nici urmă de tristețe, de apăsare, de gri în priviri ca urmare a condiției fizice. Nimic. Doar o față cu adevărat frumoasă.
Fața Omului Frumos este ceva de neimaginat, mi-e teamă că nu pot descrie în cuvinte cât de frumos este aces Om. Omul ăsta are un zâmbet și niște ochi extraordinari, jucăuși, care-ți zâmbesc non stop.
Ochii unui om cu suflet frumos.
N-am văzut la nimeni o bucurie de a trăi, o bucurie de viață mai mare ca în ochii Omului Frumos.

De fiecare dată când voi simți că mă copleșește viața, o să mă gândesc la Omul Frumos și o să mă înclin. Cu resect și admirație că există pe lumea asta luptători, oameni de la care învățăm în permanență câte ceva.

Mi-a fost rușine să fac poza, dar până la urmă mi-am luat inima în dinți.
Îl respect prea mult pe omul acesta!

Azi au fost 18 grade, apa mării cred că avea și mai puțin.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Azi se face o lună de când am început marea provocare, cea cu postatul unei poze pe zi.
Sunt mândră de mine că, în ciuda evenimentelor din ultima lună, n-am renunțat, am mers înainte.

Poate o mai prelungesc... voi ce ziceți?

Despre alăptatul în tandem și prima ieșire în patru

2012-01-28T21:35:00.000+08:00

Așteptam momentul ăsta cu mare, mare drag. Mi-era dor de toate: de soare, de aer curat, de sentimentul ăla de bucurie care îți umple sufletul până la refuz, să-ți plesnească, îl simți ca pe ceva aproape fizic. E bucuria de a petrece clipe frumoase cu ai tăi.

Mi-era așa de dor de purtatul copilului!
Pe Alex l-am luat în Manduca și pe Ana în Ergo carrier. Amândoi au fost super fericiți. Alex stă bine în Manduca, trebuie să recunosc. Chiar dacă recomandarea este că poate fi folosit de la naștere, este acea notă undeva în manualul de utilizare care zice că bebele ar trebui să aibă patru kilograme jumătate sau ceva de genul. Alex nu are încă greutatea (apropo, eu nu l-am mai cântărit deloc, în afară de greutatea de la naștere nu știu cât mai are, cel mai probabil o să o fac la o lună), însă a stat super bine în Manduca. Am putut să îl și alăptez liniștită, din mers. Ce să mai, am fost mulțumită că am ales carrierul asta și nu altul.
Îi mulțumesc Ralucăi, care m-a ajutat, m-a consiliat chiar de la bun început. Și îi promit eu că achiziționez și un Boba mai încolo. Prea îmi place să-mi port copiii ca să nu încerc cât mai multe SSC-uri.

O după amiază super pe care sper să o repetăm și mâine, că tot se anunță soare și vreo 18 grade. Ieeei!

Alex are 11 zile și dacă ar fi fost cald zilele trecute l-aș fi scos la aer încă de la venirea din spital. Sunt pentru scosul la aer, chiar și al bebelușului mic, mic. Așa am făcut și cu Ana.

Alăptatul în tandem merge mai bine. Sunt zile și zile, e drept, dar parcă merge din ce în ce mai bine pe măsură ce trece timpul. Cel mai greu îmi este când are Alex o repriză de supt prelungită (la vreo 45 de minute) și vrea și Ana imediat după. Ei, atunci imi vine să mă iau și să mă tot duc. Încerc să îi explic Anei cât pot de bine, fără s-o frustrez, că trebuie să mai aștepte puțin, să se facă lăptic. Deși îi dau din celălalt sân, vrea neapărat douădouă (adică să sugă la ambii sâni).

Primul lucru, dimineața, după ce se trezește, Ana suge. Bine, primul lucru pe care Ana îl spune dimineața când ajunge în living cu Sorin, este să mă strige: Nana! Mi-e drag de ea de mor! I-am povestit de nenumărate ori că trebuie doar să mă cheme și mama apare imediat și îi dă țițică. Suge mult, bine, din ambii sâni. Este perioada care îmi place cel mai mult: sanii sunt super plini după o noapte de stimulat aproape continuu de către Alex (care are ultima masă cam pe la 5 dimineața, cam așa; știu pentru că de fiecare dată o aud pe Buni cum se trezește și merge la bucătărie :)... și oricum sunt pe net, cu telefonul, de cele mai multe ori). Așa că la 7 dimineața sânii sunt numai buni pentru Ana. Un pic dureroși. Mă ajută enorm suptul ăsta de dimineață. Mă ajută și o ajută și pe Ana.
Care a pus o jumătate de kilogram. Eu am slăbit 12 de la naștere. Incredibil cât de repede se duc kg, deși mănânc mult. Nu îmi aduc aminte dacă așa de repede s-au dus și la Ana, Sorin zice că da, că după o lună, două, eram la greutatea dinainte de sarcină.
Oricum, avantajul alăptatului în tandem, zic!

Apoi, depinde de zi, mai cere o dată cam pe la prânz și apoi și seara. Înainte de somnul de prânz și de seară eu cam dispar din peisaj și astfel Ana adoarme foarte bine cu tatăl ei. Legănată, bineînțeles. De trei ori ura pentru tata lu'Ana! Trăiască, trăiască, trăiască!

În ceea ce mă privește, neapărat dorm la prânz când dorm copiii (cam o oră jumătate, două, depinde când se trezește Ana) iar seara încerc să nu stau mai târziu de 10 (copiii dorm de pe la 8 și jumătate, Alex se mai trezește, cam la două ore sau mai des, să sugă... zilele, sau mai bine zis nopțile trecute a avut ceva pușeu de creștere, a supt aproape non stop noaptea, doar înspre dimineață se mai liniștea). Eu dorm cu Alex. Chiar și dacă mă țoncăne încontinuu, e lucru mare că pot sta întinsă lângă el și mai prind câteva minuțele de somn, atât de prețioase. Alex suge cu mine culcată lângă el, doamne ajută! S-a învățat din spital, în nopțile noastre de acolo.

Apropo de spital, ieri a sunat o asistentă să întrebe dacă încă îl mai alăptez pe Alex exclusiv. A răspuns Sorin, că dacă mă prindea pe mine aș fi întrebat de ce întreabă. Ori fac ceva follow up / statistici, ori vroiau să-mi bage ceva lapte praf pe gât. Asta pentru că la externare a ținut una să îmi explice conștiincios ce formulă i-au dat în primele 24 de ore, cu tot refuzul meu de a asculta. Mi s-a părut strigător la cer ca asta să fie în protocolul formalităților de extrenare. Erau obligați contractual să menționeze marca de lapte praf folosită. :(
Și deși spitalul era breastfeeding friendly, nu am văzut nicio asistentă să vină să explice mămicilor cum se face. La mine a venit una, recunosc. A plecat repede după ce i-am zis ca mai am una acasă care încă suge și după ce m-a lăudat cât de bine țin copilul la sân. Oh well, practice makes us perfect! :))
No, cum spuneam, deși era pro breastfeeding spitalul, nimeni, dar nimeni din salonul meu de 6 mămici nu alăpta. Bănuiala mea e că situația nu era mai roză nici în restul saloanelor, judecând după faptul că numai o sticluță de colostru mai era în frigider, în afară de al meu. Și să nu îmi zică mie că niciuna dintre mămicile de acolo nu avea sânii angorjați în primele zile... Sau poate se mulgeau manual... În fine, eu n-am mai văzut pe nimeni alăptând, nici măcar o singură dată în cele 4 zile câte le-am stat acolo, ceea ce e trist, trist. Păcat.

În schimb, după ce m-au văzut că stau cu bebele în pat, două mămici de la mine din salon și-au luat bebelușii în pat. Așa de mândră de mine am fost...
Să nu mai zic că a venit una [aceeași asistentă care mi-a zis you take rest, I give you a better baby înainte de a-l îmbăia :))] să-mi zică cât de periculos e să stau în același pat cu bebele. M-am transformat brusc în balaurul cu șapte capete de a ieșit învârtindu-se în nici două secunde! Nici nu mai știu ce i-am zis, ceva de genul că n-a auzit de cosleeping și din astea...:))

Eii, aventurile mele din spitalul public... le mai las și pe altă dată!

Iată și poza zilei de azi:

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Ieri mi-a scris o prietenă și mi-a zis așa: Imi place tare mult blog-ul tau. De fiecare data cand iti citesc postarile sunt geloasa ca nu m-am gandit si eu sa fac la fel
In plus de asta, sa stii ca esti un bun indrumator al bunului simt. Cel putin pentru mine...Rar am intalnit

pe cineva cu atata respect fata de mama si familie.

Este cel mai frumos compliment pe care mi l-a putut face cineva. Ever!

Și pentru asta, mă înclin!

Mulțumesc, Ioana!

Spaghete cu carne tocată și sos de roșii

2012-01-27T21:16:00.001+08:00

....meniul de la prânz

și-o gură de vin roșu, pentru mine.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Singurul lucru gospodăresc ce-l fac în casă este prepararea prânzului (asta când nu comandăm...). În rest, spălatul și călcatul le face Buni iar Sorin e responsabil cu curățenia generală.
BuNelu mă răsfață cu câte un mic dejun copios (piure cu chiftele, azi). Buni mi-a făcut ieri pulpe pe grătar împănate cu usturoi...
Să tot produci lapte pentru doi în condițiile astea, nu?
Multumesc, doamne, pentru că mi i-ai dat!

Curcubeul din părul Anei

2012-01-26T23:04:00.001+08:00

Nu e foarte clară, este cu telefonul, însă mie îmi place tare mult.
Îmi plac culorile din coronița Anei, modul frumos în care s-au îmbinat.
Mă duce cu gândul la soare, la vară.

Cu drag, Mama lu' Ana și a lu' Alex

Despre oamenii frumoși

2012-01-26T21:03:00.000+08:00

O țineți minte pe Uka?
Ei, fata asta e o scumpă. Așa e ea.
Mi-a făcut surpriza să găsesc în cutiuța poștală frumusețile astea:

Vreau să joc

2012-01-25T21:22:00.003+08:00

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!

Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”

Lucian Blaga

Și poza zilei (de data asta făcută de Sorin):

dimineața, la noi în casă

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

La căldurică

2012-01-24T22:16:00.001+08:00

E frig, frig, zilele astea. Și burează.

Să nu scoți nici câinele afară din casă. Așa, vreo 9 grade, ceea ce pentru clima noastră subtropicală e muuuult sub comfortul termic cu care suntem obișnuiți.

Stăm toți adunați deasupra radiatorului mic, micuț, dar care ne aburește geamurile și ne încălzește oscioarele.

Buni mai un pic și îl ia în brațe. Ana întinde mâinile înspre el să-l atingă.

O lumină roșiatică, plăcută se proiectează pe parchet și pe fețele noastre când încet, încet, se întunecă.

Nici Buneii nu și-au mai făcut plimbarea de după masă. Prea urât afară.

De poimâine cică se încălzește.

Alex mănâncă și doarme, mănâncă și doarme. Pauză de pișu, caca, apoi mănâncă și doarme, mănâncă și doarme. A, se mai și screme. :D Suge mult, mult. Reprize întregi de supt. Când nu doarme, e tot cu țâța-n gură. Zi și noapte.

Eu dorm cu Alex, Sorin cu Ana.

Eu îl adorm pe Alex, Sorin pe Ana.

Azi am ratat pusul la somn al Anei. Alex a avut o repriză de o oră de supt.

Mi-a părut rău. Ana încă se trezește speriată din somn, mă strigă sfâșietor. E speriată că nu mă mai găsește. A marcat-o mult spitalizarea mea. Exact de ce mi-era teamă.

Ana cere și ea sân. Primește în majoritatea cazurilor. Cele în care o refuz mă fac să mă simt ca ultimul om, însă nu pot să alăptez non stop. Fizic și psihic. Mai am până la performanța asta!

Mă subțiez pe zi ce trece. Când am ajuns acasă de la spital m-am cântărit, din curiozitate. 66 de kile. Am lăsat 10 la spital. Nu-i de mirare. Noi să fim sănătoși!

În altă ordine de idei, azi mi-au scos firele (la Ana am avut din alea ce se resorb). 9 la număr.

Operația e măricică. Broderia frumoasă. Nu c-ar conta. S-a refăcut bine și repede.

Urmează un follow up de analize de sânge prin februarie.

Undeva când se mai încălzește aș vrea să mă tund.

Acum e frig, frig. Și burează.

Marea e plumburie și supărată.

Ca Ana, când nu-i dau țâță.

În jurul radiatorului e cald și bine.

Reșoul aruncă luminițe jucăușe în ochii superbi ai Anei.

E frumos, cald și bine la noi.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Dacă vrei să îl faci pe Dumnezeu să râdă (I)

2012-01-23T22:41:00.000+08:00

...fă-ți planuri, așa zice o vorbă din bătrâni.

Visam la o naștere VBAC. Mă pregătisem pentru o naștete VBAC.
Am ajuns să mă rog la bunul Dumnezeu să nu lase neprevăzutul să se întâmple pe masa de operații.

Acum o săptămână încă eram rotundă. Imaginea mă face să zâmbesc.
Acum o săptămână, cam pe vremea asta, începea să mi se facă iarăși rău. Moment în care îmi îngheață zămbetul...

Mi se făcuse foame și am mâncat un codru de parmezan. La propriu. Nu mă mai săturam.
A început senzația de greață și la puțin timp după, aceleași simptome pe care le avusesem cam de 4 ori în săptămâna ce trecuse. Mă durea la capul pieptului și în aceeași zonă, la spate. O gheară mă strângea bine de tot și nu îmi dadea voie să respir.

Am reînceput seria de dușuri fierbinți. În episoadele precendente dușurile fierbinți erau singurele care mă făceau să mă simt mai bine. Nu și de data asta. Mi-era din ce în ce mai rău, nu îmi trecea cu nimic. Dușurile erau la interval din ce în ce mai mic, sub o jumătate de oră.
Istovită, după o noapte de nesomn, vomitat și stare de rău, i-am spus lui Sorin să mergem la spital. Nu mai puteam suporta. Durerile păreau să nu mai treacă deloc și se făcuse deja dimineață bine. Ana se trezise și nu mă lăsa nici o clipă, abia m-am putut strecura să mă întind un pic.

M-am îmbrăcat comod, în pantalonii lui Sorin cei largi, și am coborât în curte. Era răcorică bine pentru opt dimineața. Sorin s-a dus să vorbească cu portarul să ne comande un taxi. Planul era să mergem la Baptist Hospital, spitalul la care planificasem să nasc, unde profesa docorașul meu, unde am plătit avans măricel pentru a ne rezerva un pat și a putea naște acolo.
Nu venea niciun taxi. Așteptam, așteptam, mie îmi era din ce în ce mai rău, mă întinsesem pe banca din lateralul blocului și așteptam. Sorin se dusese săracul în stradă, să vină cu un taxi.

Eram doar eu și portarul, care la un moment dat mi-a zis că, dacă vreau, el cheamă ambulanța.
Da, da, să vină ambulanța, elicopterul, ce-o fi, am gândit. Eu vreau să ajung la un medic, întreagă, de preferință.
Transmite colegului să cheme ambulanța (cel mai apropiat spital fiind cel public din Tuen Mun). Eu îl sun pe Sorin să vină, că mergem cu ambulanța.
6 minute, zice omul. Care s-au făcut 10, ce mie mi s-au părut ore.

Un control de rutină în ambulanță și gata, fuga la spital.
Unde avea să înceapă una dintre cele mai grele aventuri din viața noastră de până acum.
La nici două ore de la internare mi se punea diagnostic de preeclampsie severă și sindrom HELLP (H de la hemoliza, EL de la nivelurile crescute ale enzimelor hepatice - eu aveam 400, de zece ori mai mari - si LP de la un numar scazut de trombocite), o afecțiune rară, dar gravă, cu cauze necunoscute. O afecțiune ce nu o poți preveni și al cărei tratament constă în declanșarea nașterii. Venită peste preeclampsia severă (creșterea presiunii sângelui și creșterea proteinei din urină).
Lucky me, huh?!

Dar despre aventura numită nașterea într-un spital public din Hong Kong, într-un post viitor.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Verde crud, verde crud

2012-01-23T18:52:00.001+08:00

Sau Alex la 6 zile.
Cum e Alex la 6 zile? Frumos.

Sunt îndrăgostită iremediabil de copiii mei.
Îi povesteam lui Sorin ieri că am un sentiment de împlinire cand suntem toți patru în aceeași cameră, când stăm unii pe lângă alții. Și nu facem nimic spectaculos. Trăim.
Cred că este imaginea pe care mi-am proiectat-o tot aces timp, în subconștient, de familie cu doi copii.
Mă simt împlinită.

Alex suge mult. Ana la fel. Și când zic suge, chiar suge... Revin pe temă.

În altă ordine de idei, mâine începe Anul Dragonului.
Așa că, dragii mei, Gong Hei Fard Choy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Ghici ghicitoarea mea...

2012-01-22T21:11:00.003+08:00

Știți că începusem un proiect la finele anului trecut, ăla cu o poză pe zi.

Să știți că m-am ținut de el. Exceptând ziua în care am născut (una dintre cele mai grele zile pe care le-am trăit eu până acum, nu toată ziua ți se spune că încep să îți cadă organele, rând pe rând, din cauza sarcinii), am făcut poze cu telefonul în fiecare zi.

Toate sunt pe culoarele spitalului, bineînțeles. Poate le public retroactiv, totuși.

No, istoria pozei zilei de azi e simplă.

Ce credeți că bea Ana cu atâta plăcere?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Răspuns corect: colostrul pe care l-am muls când îmi detensionam sânii, în spital. Am colectat până s-a umplut sticluța și n-am avut suflet să fac risipă. Nefiind chiar steril si nevrând să îi dau lui Alex din biberon, i l-am dat Anei. Festin, și alta nu!

Micul dejun pe glob

2012-01-21T21:37:00.001+08:00

01. English Breakfast

02. Breakfast in Iran

03. Cuban Breakfast

04. Polish Breakfast

05. Quick Spanish Breakfast

06. Delicious Moroccan Breakfast

07. Excellent Hawaiian Breakfast

08. Swedish Breakfast

09. Icelandic Breakfast

10. Breakfast in Portuguese

11. Breakfast in Australia

12. Brazilian Breakfast

13. I tali an Breakfast

14. Welsh Breakfast

15. Breakfast in Denmark

16. Filipino Breakfast

17. Breakfast in Alaska

18. The traditional German Breakfast

19. The famous American Breakfast

20. French Breakfast

21. Breakfast in India

22. Scottish Breakfast

23. Breakfast in Thailand

24. Argentinean Breakfast

25. Irish Breakfast

26. Canadian Breakfast

27. Breakfast in Mexico

28. Russian Breakfast

29. Breakfast in Vietnam

30. Breakfast in Peru

31. Breakfast in Bolivia

32. Egyptian Breakfast

33. Breakfast in Japan

34. Breakfast in China

35. Malaysian Breakfast

36. Breakfast in Mongolia

37. Breakfast in Belize

38. Hungarian Breakfast

39. Korean Breakfast

40. Breakfast in Pakistan

41. Estonian Breakfast

42. Breakfast in Jordan

43. Breakfast in Venezuela

44. Breakfast in Colombia

45. Breakfast in Ghana

46. Breakfast in Uganda

47. Bahamian Breakfast

48. Breakfast in Costa Rica

49. Breakfast in the Dominican Republic

50. Turkish Breakfast

Ce-ați mai făcut?

2012-01-21T21:33:00.000+08:00

Eu între timp am născut.
Cu peripeții multe, am de povestit o lună de-acum înainte.
Îmi trebuie numai un pic de timp.

Alex a venit pe lume la 14:16, pe 17 ianuarie 2012, prin cezariană de urgență la spitalul public din zona unde locuim noi. 3.11kg.

Bine ai venit pe lume, Alex!
Te iubește mama!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Tratament de înfrumusețare

2012-01-16T20:48:00.001+08:00

Voioșia și mulțumirea sufletească sunt tratamente de înfrumusețare foarte bune și responsabile faimoase de păstrarea aspectului tineresc. Charles Dickens

Când ajungi să iubești viața vei vedea frumusețe în toate lucrurile posibile. Kahlil Gibran

Oricine are abilitatea de a vedea frumusețea nu va îmbătrâni niciodată. Franz Kafka

Gândiți-vă la lucrurile frumoase de lângă voi și fiți fericiți, dragii mei!
A zis-o mult înaintea mea Anne Frank.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Poza zilei - day 16

2012-01-15T20:55:00.000+08:00

Nesănătos, știu.
A fost miiiiic. Am mâncat un sfert din el. Nu m-a dat pe spate, dar a mers.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Dacă nu postez poza zilei, ori mi-e rău, ori nasc :))
Iaca, a trecut și pronosticul dat de Sorin (el zicea că pe 15, parcă așa).

Așa să ne începem zilele

2012-01-15T18:41:00.002+08:00

....până la adânci bătrâneți!
Câte zile vom avea!
Cheesy... insă mie-mi place!

sursa

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget

2012-01-15T12:15:00.000+08:00

Prin amabilitatea lui Mamițuni, mami de Muțunau.

Vă invit să studiați blogul ei, este plin de materiale foarte utile de puericultură.

Unii psihologi s-au concentrat asupra modalităţilor în care copiii organizează ceea ce învaţă. Eiconsideră dezvoltarea un proces structurat şi sistematic. Una dintre cele mai valoroase teoriistructuraliste a fost avansată de către Jean Piaget, în anul 1953.

Teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget

Majoritatea psihologilor sunt de acord că Piaget a fost cel mai influent psiholog în domeniulpsihologiei dezvoltării din secolul XX.

Piaget a considerat inteligenţa ca pe o formă de dezvoltare prin interacţiunea cu mediul. Copilulfiind activ, acţionează continuu asupra mediului său, observând efectul pe care îl are acţiunea sa.Când se gândeşte, copilul efectuează operaţii mintale. O operaţie reprezintă orice set de acţiuni careproduc un efect asupra mediului. Pe măsură ce copilul începe să stăpânească noi abilităţi, acesteaapar în procesele sale de gândire sub forma structurilor cognitive denumite scheme.

Piaget a considerat că toţi copiii trec printr-o serie de perioade distincte în dezvoltareaintelectuală. Astfel, stadiile dezvoltării copilului propuse de Piaget sunt:

1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani). În acest stadiu copilul experimentează lumea prin percepţiiimediate şi prin activitate fizică, fără o gândire aşa cum o cunosc adulţii. Gândirea copilului estedominată de principiul „aici şi acum”. De exemplu, până la vârsta de 8 luni nici un copil nu deţineconceptul de permanenţă a obiectelor. Până atunci tot ceea ce se află în afara câmpului vizual se aflăîn afara minţii lui, adică copilul nu va încerca să se uite după un obiect vizibil anterior care este plasatîn afara câmpului vizual.

2. Stadiul preoperaţional (2-7 ani). În perioada preoperaţională pot fi percepute cel mai clardiferenţele între gândirea copiilor şi gândirea adulţilor. Aceasta este perioada în care se dezvoltălimbajul şi Piaget considera că utilizarea limbajului de către copil demonstrează o reduce treptată aegocentrismului. La început, copilul prezintă o vorbire egocentrică, cu o conştienţă redusă anecesităţilor ascultătorului, dar, treptat devine conştient că, utilizând limbajul pentru comunicare,trebuie să şi-l ajusteze în vederea unei interacţiuni, în loc să îşi exprime pur şi simplu gândurile. Înaceastă perioadă copilul îşi dezvoltă capacitatea de descentrare, de adoptare a punctului de vedere alaltei persoane. Atunci când se gândeşte la diferite probleme, copilul are şi o tendinţă de centrare,concentrându-se asupra esenţei problemei şi ignorând alţi factori. Un exemplu este lipsa reflexivităţii:la această vârstă, copiilor le este foarte greu să vadă operaţiile ca fiind reversibile. De exemplu, uncopil ar putea învăţa că 3x3=9, dar nu ar fi capabil să ajungă, de aici, la concluzia că 9=3x3; saucopilul poate admite că are un tată, dar nu este capabil să admită că şi tatăl său are un copil. Deşi ooperaţie este inversul celeilalte, copilul are tendinţa să se concentreze asupra unei laturi a problemeişi îi este greu să vadă o altă latură.

Un alt exemplu de centrare este redat de incapacitatea copilului aflat în perioada preoperaţionalăde a înţelege principiile de conservare. Aceasta este cea mai faimoasă dintre părţile teoriei lui Piaget.Prin conservare înţelegem că un obiect îşi poate modifica forma sau aspectul, păstrându-şi totuşiaceeaşi masă sau volum. El a efectuat mai multe studii asupra conservării. Aceste studii s-au realizatcu mai multe obiecte: bucăţi de plastilină, transformate din bile în forme alungite, sau apa colorată,turnată dintr-un pahar larg şi mic, într-unul înalt şi subţire. De fiecare dată, copilul se concentraasupra celui mai evident aspect al modificării, ignorându-le pe cele asociate, care indicau faptul căvolumul sau cantitatea a rămas aceeaşi.

Principala sarcină a perioadei preoperaţionale este de a pregăti copilul pentru perioadeleulterioare şi, în acest scop, copilul învaţă tot timpul din ce în ce mai multe despre mediu. Ocaracteristică a acestei perioade, observată de Piaget, este tendinţa de a generaliza excesiv regulile pecare le-a învăţat. Numai prin aplicarea regulii copilul învaţă modalităţi diferite de a o utiliza. Deexemplu, la începutul acestei perioade copilul ar putea numi toate animalele mici „căţel”, dar cu câtperseverează mai mult, cu atât îşi dă mai bine seama că există diferite tipuri de animale mici şi cătoate au nume diferite. Prin procesele de asimilare şi acomodare copilul îşi extinde schemele,aplicându-le la mediu, până când îşi formează un set operaţional de structuri. La sfârşitul perioadeipreoperaţionale, copilul este dotat destul de bine cu scheme adecvate pentru a face faţă principalelorprovocări din mediul său.

Mai multe în studiu. Mie asta mi s-a părut o teorie interesantă.
SURSA

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Plumb

2012-01-15T11:16:00.000+08:00

Sau poza zilei de ieri. De regulă, timpul alocat blogului este seara, după ora de somn a Anei. Mi-a fost extraordinar de rău, toată seara și toată noaptea.
A recidivat gripa.
Acum sunt mai bine.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Happy Friday the 13th!

2012-01-13T22:37:00.001+08:00

Mare veste mare, pe care am uitat să o împărtășesc (nu știu unde-mi stă capul!): am primit mesaj de felicitare de la Consulul României în HK (a se observa majusculele)! Cu ocazia Anului Nou Chinezesc! Iaca! Bine că își aduce aminte de muritorii de rând de... anul nou al chinezilor, că de ăla al restului lumii probabil că e și dumnealui cu familia... ma-nțelegeți! Cui îi pasă de ăia rămași în străinătățuri? Treaba lor! Felicitările și gesturile frumoase se fac în timpul orelor de program!

Nu-s în toane bune. Am pus la sân, legănat, ținut în brațe, iar la sân, iar legănat, pus în pat, mângâiat la cap de mă ustură buricele degetelor o bucată copilă vreo ora și ceva până a dormit. Mi-am mai pierdut și bruma aia de zen...
Am fost singură, de aia. Și în prisma vânzolelii de astă seară, a fost de înțeles.

What else?
Plouă mirobolant, așa, bacovian. Ieri a fost numai plumburiu, azi a plouat așa, mocănește, în ciudă. Se anunță o săptămână de ploaie și vânt.

Măcar sunt bine, mi-a trecut gripa!

În speranța unor zile cu soare, mult soare, vă pupescu!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS1: Eu cred că dacă n-aș avea 80% din an soare aș fi tot o depresie, clar!
PS2: Poza e de pe facebook.

Băcuiul

2012-01-13T22:04:00.001+08:00

Poza zilei vine după un shooting cu Ana, acum pe seară.

E frig zilele astea și plouă, nu prea putem ieși afară din casă. Ne distrăm cum putem.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Stați la distanță!

2012-01-12T21:04:00.002+08:00

După o noapte cu năbădăi, în care pe la zece m-au apucat senzațiile de vomă și durerile de spate, de ziceam că gata, mâine nasc, iată-mă, totuși, întreagă, tot în formula 1+1, cu Alex la purtător.

A fost una dintre cele mai grele nopți de până acum. Mai avusesem pe zi un moment similar de vomă cu dureri de spate și piept (senzația aia că îți explodează coastele), dar nu ca azi noapte, când am vomitat de vreo 7 ori și m-am culcat la 4am. Nu știu cum de a dormit Ana atât de profund. Nici n-a mișcat, mititica, în ciuda respirației mele sacadate și a vânzolelii continue din jurul ei. Am crezut că gata, intru în travaliu. La un moment dat am vrut să merg la spital, problema era că nu simțeam contracții deloc și mi-era teamă că nu le mai simt din cauza durerilor atroce de prin alte părți.
Cel mai greu de suportat au fost durerile de spate, de la nivelul coastelor și cele din capul pieptului, care duceau la tăierea respirației. Și frisoanele.

Am pornit-o spre doctoraș la prima oră în care era disponibil, azi de dimineață.
Verdict: flu. Un simplu flu. O gripă care s-a manifestat cu upset tummy în fază incipientă și care, fără alte simptome, trece de la sine în 24 de ore. Dacă apar și simptomele unei gripe clasice (nas înfundat, febră, starea aia... gripală), atunci trec în 3-4 zile. Bineînțeles că nu ne-a dat nicio medicamentație.
Am făcut totuși un ECG pentru durerile din zona pieptului (deși la ecograful de azi totul era în regulă în acea zonă) și acel ecograf mai amănunțit pentru zona pelvisului, care îl aveam planificat inițial pe luni. Plus mostra secreției vaginale. Ne pregătim, așadar, de VBAC, care este încă în calcule.
Bebe Alex e bine (pentru el am vrut sa merg la doctor, imi era teamă să nu fi suferit vreun distress azi noapte, când era să-mi dau duhul), a mai luat 300 de grame de joi, are acum fabuloasa greutate aproximativă de 2.9kg. Toate bune și frumoase, sunt deja în săptămâna de sarcina 37+3 (aproximativ).
Ne mai vedem vineri, să vedem ce zice scanul acela, pot naște au ba vaginal?
La controlul vaginal manual este totul ok, colul este închis încă, deci mai stă bebe Alex un pic la căldurică.

Bineînțeles că, ajunsă acasă, am început să am simptomele unei gripe...
Mă tratez cu ceva remediu homeopat over the counter (coldenza de la nelsons), care e total inofensiv și pe care l-am mai folosit pe la mijlocul sarcinii cu succes. Sper să mă ajute și de data asta.

My better half este my super hero zilele astea. Are o perioadă extrem de aglomerată la servici și în plus de asta a stat 4 ore cu mine azi noapte, când mi-a fost rău, azi la medic, pe Ana practic el o adoarme... Ce să mai, my hero! Inimioare, multe, multe inimioare.

Sănătate multă, dragii mei!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: să-mi aleg titlurile postărilor mai cu grijă, zic, toată lumea a crezut că gata, vine Alex, după titlul postării de ieri. Total necalculat din parte-mi, eu aveam în cap doar o melodie a celor de la Paraziții, pe care îi ascultam muuult în facultă! :))

Anticariat în Monkgok

2012-01-12T20:22:00.002+08:00

Sau poza zilei de azi.

Îmi pare rău că nu se vede prea bine, că nu se văd cărțile aranjate frumos, pe rafturi.
O încântare ochiului. Un anticariat cochet.
Poza am făcut-o cu telefonul, din bus, în drum spre cabinetul doctorașului.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

A sunat ceasul

2012-01-11T20:40:00.000+08:00

Sau poza zilei.
Despre care sunt mai multe de zis.

Să mă explic.
Nu știu alții cum sunt, dar cu Ana, când vine ora somnnului, este tot timpul o luptă. Nu vrea să se culce și pace. Crede că pierde din action, vrea să acumuleze cât mai multe, nu știu ce se întâmplă. Cert este că tot timpul e cu năbădăi operațiunea pus la somn. Și la prânz, și seara. Se lasă cu proteste, care sunt vociferate pe tonuri mai înalte sau mai joase, în funcție de gradul ei de oboseală.
Se vede pe ea că e obosită... ea nu și nu. Două - două (așa îmi zice când mai vrea un desen animat seara - Ana nu vorbește prea multe, mind you, însă știe foarte bine să se facă înțeleasă).

Dacă de obicei ascult ce vrea copilul și mă conformez, că știe el mai bine ce îi trebuie, la capitolul somn nu pot face același lucru. Cred în somnul odihnitor până la ora 10, cred în rutina unei ore de somn, ce să mai, nu pot face compromisuri și pace.

Zilele trecute am ascultat înainte de somn un material (sper că ăsta este, pentru că nu mai am timp să îl ascult până la capăt încă o dată) care, întâmplător, aborda cazul unui părinte ce se plângea de același lucru - orele înaintate de somn ale copilei și ce e de făcut.
Ideea e simplă: trebuie spus copilului, arătat chiar, pe un ceas, că la ora de ne culcăm. Din timp, să știe la ce se așteaptă. Eventual făcut un semn, cu markerul, pe ceas.

Bun așa, mi-am zis, mi-a plăcut ideea, dar noi n-aveam ceas. Et voila, ieri a venit jumătatea și cu ceas. Care este. Și care momentan își face treaba. Cred. Nu știu câte înțelege Ana din repetatul meu obsesiv peste zi Când ajunge mânuța mică aici și mânuța mare aici, ne culcăm. Dar eu insist. Adică o punem la somn la 8, când îi zic. Ieri a fost mai greu, a durat operațiunea 45 de minute (săracul Sorin). Azi muuult mai ușor. La 8.15 trecute fix dormea. Să mă bucur?
Sau să las mai bine să treacă cele trei zile, să pot valida minunea...

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: azi mi-a fost foarte rău de dimineață. Simt că îmi explodează coastele și am și vomitat o tură. Noroc că mi-am mai revenit după masă, că trebuia să dau o fugă la doctoraș altfel.
Cred că se apropie momentul, ziua lui Alex...
Am ajuns oficial la termen (37 săptămâni). De-acum poate apărea în orice clipă.

Zenul unei zile frumoase de iarnă

2012-01-10T21:07:00.000+08:00

Un superb apus, din seara asta, fotografia zilei de azi.

Pentru că vă ziceam că Ana nu mai iese fără mine afară, la plimbarea de după masă am ieșit în formație completă, cu cățel, cu purcel.
I-am explicat Anei că nu pot să o iau în brațe, că mă doare burtica. Deși și până acum am făcut același lucru, e pentru prima dată când a înțeles. Nu știu cum de s-a întâmplat miracolul. Atât că i-am explicat, again and again, că nu o mai pot lua în brațe. Ori mergem de mânuță, ori în cărucior, când obosește. S-a cerut în cărucior când nu a obosit. Doamne ajută!

Și uite-așa se-așează multe: Ana își ia porția zilnică de vitamina D cu soare, mult soare, eu fac mișcare (că imediat nasc), mai puțin on line pentru mine (că tot îmi doream și mi-au lăsat un gust amar unele evenimente din lumea virtuală mămicească din ultima vreme). Să nu mai zic de timpul de calitate petrecut afară cu gașca.
Sigur, nu e același lucru ca statul cu picioarele în sus și surfatul de zor al netului, dar e clar mai sănătos.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Tabloul Anei

2012-01-09T21:41:00.001+08:00

Sau poza zilei, ziua a 10-a.

Sau fun indoor with the toddler!

Pentru că Ana nu mai vrea să iese afară fără mine sau fără Sorin, zilele ni le petrecem... în casă. Azi n-a fost chip să o convingem să iese afară cu Buni, Bunelu și Vio. Nu și nu!

Eu nu pot ieși afară cu ei pentru că Ana stă numai la mine în brațe dacă o fac și chiar nu o mai pot duce. Mai am două-trei săptămâni până la termen.

Așa că stăm și admirăm legănușul și marea și copiii... de la fereastră.

Sperăm să fie numai o fază trecătoare și să revină draga de ea la sentimente mai bune.

Până atunci este tot mai îndrăgostită de Sorin, numai și numai cu el ar sta. Și eu nu mă plâng :D.

Revenind la poză, e o idee bună de a petrece timpul cu cei mici.

Aveți nevoie de:

- un tub de lipici / aracet, din acela de la Ikea, parcă de-acolo l-am luat;

- o revistă veche. Noi am avut un FHM de-al lui Sorin, că n-am mai găsit decât un Glamour de UK, de-al meu, rătăcit, prin casă, pe care parcă mi-a părut rău să îl rup așa, nemilos! Aaa, am făcut slalom printre pozele cu bikini :D, neporcoase, chiar stilate, stilul FHM, dar totai innapropriate pentru ochișorii Anei, așa că mai bine căutați o revistă mai... domestică, zic.

- un carton sau orice alt suport pe care să lipiți opera maestrului/maestrei. Noi am avut un carton rupt dintr-o cutie menajeră.

Metoda:

-se rup bucăți de revistă, și mici, și mari;

-se dau cu lipici din abundență, de preferință ocolindu-se mâinile maestrului / maestrei;

-se lipesc apoi pe carton, cât mai artistic posibil.

Este o muncă în echipă: unul rupe, altul dă cu lipici, altul lipește, știți voi....

Enjoy!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: Raluca, pot să zic că asta e tabloul meu (că asta mă apucasem să fac, de fapt, dar n-am mai avut loc de Ana), răspuns la leapșa ta? :D
Just kidding! Mi-ar fi plăcut să fac așa, cu lipici, ca la carte, tabloul. Cred că îl voi face până la urmă în variantă soft. Mă mai gândesc.

Fotografia zilei - day 9

2012-01-08T20:49:00.001+08:00

Azi am făcut o plimbare singură, pe marginea mării, dis de dimineață.

Zi superbă de duminică!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: vedeți egreta aceea singuratică, pe stâncă? O frumoasă! :)

The challenge - day 8 - Apple Store in IFC Mall Hong Kong

2012-01-07T21:46:00.000+08:00

Numărând zilele ce-au trecut de când m-am apucat de marea provocare, am constatat cu mândrie că uite, a trecut deja o săptămână (că eu m-am apucat de provocare în ultima zi a lui 2011, în loc să pornesc și eu de la 1, în 2012, să îmi fie mai ușor la numărătoare...).
Și, cum vă ziceam, gata o săptămână! Pfuaaai, un sfert din lună. Ce trece timpul ăsta, mei, oameni buni, incredibil!

Azi a fost o zi plină (iar nu-mi mai simt spatele și picioarele mă dor de mor, la cât am umblat). N-am avut aparatul după mine, dar am avut telefonul.

Aș fi postat mai multe poze. Am avut vreo două interesante, una din... budă - vechea mea obsesie cu budele din Elements Mall, unde găsești câte o...orhidee în fiecare toaletă; m-am extaziat de vreo câteva ori, ca de obicei, după care am tras o poza! Apoi am mai avut una chicioasă cu niște cristale mirobolante de care mă minunez de fiecare dată când mergem la cinema.
În cele din urmă am ales una serioasă, cea mai serioasă.

Sediul nou deschis al Apple-ului din IFC (International Finance Center), Hong Kong, pe două nivele. Mare, frumos, luminos.
Full la orice oră din zi și care, înainte de a-și deschide porțile, în fiecare zi, la 9 dimineața, te întâmpină cu tot staff-ul aplaudând.
How cool is that, huh?

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Filmul de sâmbătă

2012-01-07T21:42:00.000+08:00

A fost dezamăgitor. Ăla cu vampirii l-am văzut.
E clar, nu sunt făcută pentru genul ăsta de filme. De la actorii sub 25 de ani până la filmul în sine: intrigă, personaje, ritm al filmului. M-am plictisit de la început până la sfârșit.
Coloana sonoră ce l-a mai salvat un pic. Cred c-am ascultat un CD întreg în filmul păsta, cap-coadă...

N-am avut prea multe variante de ales pentru cinema astăzi, de asta l-am ales pe ăsta, mă gândeam să-i mai dau o șansă.
Am ajuns la aceeași concluzie ca și după primul din serie: not for me, dude!

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Cu gândul la VBAC

2012-01-06T21:27:00.001+08:00

Hai să vă mai povestesc și despre the bundle of joy, aka Alex.
Crește bine, ca un Făt Frumos, cum deja m-am obișnuit.
Singurele semne de întrebare ni le punem în legătură cu nașterea. Cred că v-am zis că vreau să nasc vaginal, nu? Ei, vă zic acum, dacă nu. Chiar dacă am avut cezariana de urgență a Anei, am discutat cu doctorașul și aș vrea să încercăm o naștere naturală.
Doctorul a fost de acord, ba chiar mi-a zis că ei încurajează, prin politica spitalului, nașterea naturală. Doar dacă acest lucru nu are niciun risc asupra mamei și a fătului.

Pregătirile pentru nașterea vaginală după cezariană (VBAC - vaginal birth after cesarean) sunt un pic mai speciale, pentru că se urmărește în plus starea uterului, a operației anterioare, care se poate deschide, odată cu noua naștere. Iar pe parcursul nașterii doctorul trebuie să fie în permanență pregătit pentru o cezariană de urgență, if needed.
Ceea ce mi-a recomandat doctorul în plus față de sarcina cu Ana, acum, înainte, a fost acest examen RMN (nu știu dacă așa îi zice, vă voi spune mai multe după ce îl fac, lunea viitoare, nu asta, cealaltă). E recomandat pentru a se vedea starea pelvisului si a compara poziția fătului cu starea și dimensiunea pelvisului. Nu mă pricep să vă dau mai multe detalii, probabil că mai multă documentare n-ar strica.

Bineînțetes că nu există prea multe informații pe net despre VBAC în românește, am găsit ceva pe niște forumuri. Mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu un apropiat care a trecut prin asta. Am reticențe asupra informațiilor de pe forumuri.

În englezește cea mai completă și ușor de citit informație mi s-a părut AICI (American Pregnancy Association).
Ceea ce mă pune pe gânduri cel mai mult este asta:
Zice că Risk of infection doubles if vaginal delivery is attempted but results in cesarean în cazul unei VBAC comparativ cu o a doua cezariană și nu înțeleg de ce. Poate vorbesc cu doctorul în detaliu data vitoare despre asta.

Importantă este de fapt, as always, atitudnea ta referitor la asta și de aici mi-a plăcut paragraful ăsta:
If you're considering VBAC, it's important to be flexible. You won't know what cards you'll be dealt until labor begins. The circumstances of your labor may make VBAC a clear choice, or you and your doctor may quickly decide that a repeat C-section would be best after all. If you choose an elective C-section, you'll never see what cards were in the deck — and for some women, that might be just fine.

Cu mâhnire trebuie să spun că sunt multe informații care te panichează, dacă e să cauți rapid ceva pe google pe tema asta. Una este să informezi și să prezinți riscurile în mod obiectiv, alta este să vezi grozăvii peste grozăvii referitoare la cât este de complicată procedura and so on. În fine.
Eu sunt flexibilă, am încredere în corpul meu și în doctorul meu și asta e ceea ce contează.

Alex are 2600 gr deja, nu are cordon omblical în jurul gâtului și este tot cu capul în jos. Până acum e bine.
Dar dacă în urma scanului se dovedește că nu se poate, atunci nu mă va lăsa să nasc vaginal. Și știu că micuțul (doctorul) era destul de serios, convins în asta. E genul de doctor care nu își asumă niciun risc inutil. Vom vedea.

Am primit deja și plicul cu care trebuie să mă prezint la spital, în caz că mi se declanșează nașterea. Cu emoții, recunosc. M-am uitat atentă, atentă, am revăzut informațiile de-acolo, m-am uitat la analizele de sânge din sarcină, testul pentru sindromul down. :)

Gata, ce să mai, se apropie dragonul meu drag și mic! Sau iepurașul? :)

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Cum arată fericirea?

2012-01-06T18:03:00.001+08:00

Așa arată!

... cu un zâmbet tapetat cu parmezan, cu mult parmezan.

Aici cu puțin timp înainte de a ieși la plimbarea de după amiază.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: E friiiiig, tare frig zilele astea la noi. Ana este foarte fericită pentru că petrece mult timp cu mine.
Și eu, de altfel.

Top 10 în 2011

2012-01-05T21:20:00.001+08:00

Sau ce v-a plăcut vouă cel mai și cel mai mult în 2011.
Că mie mi-au plăcut toate :D
Tam ta na naaaa:

Cand iti pierzi zenul - partea a 2-a

Cand iti pierzi zenul

De groază...

Draga mea Ană, draga mea mamă...

Cosleeping cu Scufița Roșie

Zece

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Ne pregătim de Anul Dragonului

2012-01-05T21:04:00.000+08:00

Sau poza zilei.

Azi am fost la doctor în Mongkok.
Nici urmă de globulețe, beteală și orice ornament care să ne arate că acum câteva zile am trecut în 2012.
Din prima zi, de fapt, a lui 2012, au început pregătirile pentru Anul Nou Chinezesc.

Dacă până mai ieri la Starbucks tronau faimoasele căni roșii cu brăduleți albi, ei, iaca, au apărut dragonii.
Peste tot.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Poza zilei, day 5

2012-01-04T22:00:00.000+08:00

V-am zis că azi dau din casă, da?
Că n-am unde să mai ies afară, din păcate, să fac pozici. Îmi conserv energia pentru mâine, când trebuie să ajungem la doctoraș să vedem ce mai face Alex, cum a mai crescut el ca un Făt Frumos ce este.

Ăștia suntem noi doi, la aproape 36 de săptămâni.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: ați văzut ce poze faine face Dana? Băi, faine, faine!
A ridicat provocarea asta la nivel de artă!
Bravo, Dana!

Marți, după Crăciun

2012-01-04T18:27:00.001+08:00

Că tot am făcut retrospectiva anului în materie de filme, azi am văzut filmul românesc Marți, după Crăciun, în regia lui Radu Muntean.

Mie mi-a plăcut.
Cel mai mult m-a imresionat momentul de la finalul filmului, când cei doi părinți se înțeleg prin semne, împreună, pentru a duce sub brad cadourile Marei, fiica lor, de Moș.

Și cum nu sunt cronicar de film, puteți citi despre film aici.

Scena adevarului, in care se scurge doar putin din energia acumulata, e tot ce primim. Dupa ea, tensiunea continua sa creasca, iar finalul ne lasa gata sa ne electrizam de obiecte metalice. Nu e un repros. Dupa cum spunea intr-un interviu Maria Popistasu, citandu-l pe unul dintre scenaristii filmului, "adevarata drama e ca nu se intampla nicio tragedie."

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Ce filme am mai văzut în 2011

2012-01-04T13:17:00.000+08:00

Nu-s multe. Că e greu cu copil mic, de!

Tron

The social network

Love and other drugs

Red

50/50

Mission Impossible

Crazy, stupid, love

În medie, două pe lună. Nu-i rău, zic.

Bineînțeles că marea majoritate am văzut-o când a fost Buni la noi.

Adică la începutul și la sfârșitul anului.

Cu rușine mărturisesc că nu pot să fac o listă similară cu cărțile citite în 2011.

Am prea puține. Am citit una de Cărtărescu pe drumul de întoarcere din România, Despre lucrurile simple a Mihaelei Rădulescu și am recitit Arta conversației de Ileana Vulpescu.

Atât!

Mi-am cumpărat recent biografia lui Steve Jobs, în format electronic, pe care am început-o la finele anului trecut. Pe care promit să o termin cât mai curând.

Voi ce mai citiți, ce filme mai vedeți, ce v-a făcut cu ochiul?

Cu drag,

Mama lu' Ana și a lu' Alex

Cel mai simplu tort pe care l-am făcut vreodată

2012-01-03T22:00:00.000+08:00

Sau cum dovedesc toate budincile.
Sau o fotografie pe zi, ziua a 4-a.

Cred că v-am mai povestit eu... Am rugat-o pe maică-mea să-mi aducă de acasă budincă. Mie îmi place, e un desert simplu, chiar dacă nesănătos!
Și mi-a adus maică-mea... vreo 40 de pachete, cred! De ciocolată, de caramel și de vanilie, in conformitate cu instrucțiunile primite. Mai puțin numărul lor, bineînțeles, i-am zis să îmi aducă... câteva. Mare greșeală!
Să vă mai zic că am rugat-o să îmi aducă eugenii? Nu vă mai zic câte mi-a adus...

În ultima zi din 2011, mă tot gândeam ce să fac, ce să fac, să fac și eu un tort rapid și gustos pentru Revel. Nici prea prea, nici foarte foarte.

Am făcut un experiment.
Am făcut budinca (de caramel, preferata mea) așa cum scrie la instrucțiuni (cu mai puțin zahăr, 2 linguri în loc de 3-4), am cumpărat un pachet de biscuiți et voila!
Eu am pus budinca peste biscuiți așa, fierbinte. Nu trebuie insiropați, nu nimic.
Pe deasupra un praf de nucă de cocos și gata!

Da, nu e cel mai sănătos desert, dar e buuuun și mega rapid. 10 minute sau ceva de genul.
Poza asta e de azi, e poza zilei.
Că alta nu mai am, n-am ieșit din casă. :D

Apropo, mâine cred că mă pun să dau de prin casă, că nu știu dacă ajung afară să fac poze.
Trebuia să mergem până în Shenzhen (îmi expiră viza și mi-aș fi dorit să mai merg până acolo până nu nasc), dar mă simt tare, tare obosită.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: vă reamintesc că acesta nu este blog culinar, da?

Ce-ar fi dacă...?

2012-01-03T11:47:00.000+08:00

Gata, duse-s sărbătorile!
Toată lumea e înapoi la job, s-au dus vremurile în care am fost mai buni, mai iertători, mai curați, alea cu fie ca sărbătorile să vă facă și să dreagă...
Eu tot într-o sărbătoare sunt, recunosc, până după Sfântul Ion și până nu desfacem bradul tot Leru-i ler, if you know what I mean... Deși încă de pe 1 ianuarie au pus micuții dragonii în aer (pe 24 începe Anul Dragonului).
Hai că știu eu că și voi, cititorii mei cu job, sigur începeți munca cu o pauză mică. Că de, e mai greu să intați în ritm din prima, așa... Eu așa făceam, recunosc! Eu trăiam după deviza Pauzele mici și dese - cheia marilor succese!

După o noapte de vis (Ana are mucișori, nu știu de unde îi are, dar o să mă documentez azi dacă are legătură cu faptul că de la începutul anului a plâns cum n-a plâns în tot 2011... cu hohote și zbateri și de toate) aș putea spune că sunt în maaaare formă.

Am început ziua bine: am aflat că am câștigat o ședință foto cu un comentariu de-al meu pus la un concurs pe... facebook, of course! :D De fapt am răspuns la o întrebare simplă: care a fost cel mai frumos moment al lui 2011?
Mi-aș dori să pot să donez premiul lui Bibi, să găsim o modalitate să se poată face asta fără să pun organizatorii într-o situație dificilă. Ăsta a fost primul gând cu care am comentat la concursul respectiv, că îmi donez premiul dacă câștig ceva (am văzut întrebarea în bara aceea laterală, știți voi, de pe FB, care îți zice ce face fiecare dintre prietenii tăi și hop și eu, moț, să nu pierd o situație de a mă exprima). Să vedem dacă se poate. M-aș bucura.

Toată dimineața mi-am petrecut-o citind articole despre personal branding (știți că eu am în reader o sumedenie de site-uri despre dezvoltare personală, chestii legate de motivation, mentoring și human resources, domeniile mele de interes, ca să zic așa).
Și unul dintre articole mi-a dat ideea unei lepșe. Vă supărați dacă mai pornesc una? Sunt plină de idei și inițiativă ăst început de an, hai că nu mă ține prea mult, promit! Și ziceam să profit de momentum, nu ca maimuța de pofta de muncă (știți bancul cu maimuța, nu?)!

Să răspundem, zic, unor întrebări. Cât mai simplu și mai spontan cu putință.

1. Dacă ar fi să-ți petreci toate vacanțele într-un singur loc, care ar fi acesta?
Eu aș fi distrusă dacă ar fi să nu pot să-mi petrec vacanțele în locuri noi. Pentru că mie îmi place să văd cât mai multe locuri în care n-am fost.
Dar dacă ar fi să aleg unul și numai unul... cred că asta ar fi pe o plajă undeva, cel mai probabil în Maldive (deși n-am fost niciodată, uite, pe ăsta nu l-am pus în bucket list). Sau în Boracay, Filipine (deși e greu cu transportul până acolo).

2. Dacă ai câștiga la loterie, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
Le-aș lua celor dragi mie grija zilei de mâine.
Al doilea lucru: mi-aș bookui croaziera aia în jurul lumii, cu copiii și cu Sorin. Și cu familia extinsă, dacă vrea să vină.

3. Dacă ai putea schimba un lucru în viața ta, care ar fi acela?
Asta e grea. La momentul ăsta mi-ar plăcea să fie și ai mei lângă mine, să fiu mai aproape de ei, să se poată bucura de nepoți. Dar nu în România. Să vină ei să locuiască aici, cu noi.
Dacă mi s-ar îndeplini punctul 4, nici n-ar mai fi o problemă, de fapt. Zic.

4. Dacă ai avea o super putere, care ar fi aceasta?
Primul impuls a fost să scriu teleportarea. Dar apoi m-am gândit mai bine și mi-ar plăcea să fiu vindecător. Sa pot vindeca orice boală.

5. Dacă ai putea să ai un job pentru o singură zi, care ar fi acela?
CEO la Apple.

Voi ce ați răspunde?
Ia să vă văd. Nu nominalizez să nu vă impovărez așa, la început de an.
Puteți să îmi lăsați comentarii și pe pagina de FB a blogului, nu mă supăr.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

PS: ultima întrebare m-a dus cu gândul la melodia celor de la Paraziții, o știți?
Dac-aș fi pentru o zi președinte
V-aș amanata pe toți și nu v-ați prinde :)))

The challenge - day 3

2012-01-02T20:53:00.001+08:00

Sunt în pioneze. Abia mă mai mișc.
Am fost în oraș, în centru, iar Ana, ca de obicei, călare pe mine. Non stop.
Nu mă mai prind curând la plimbărică în centru...
Maaare noroc dacă nu nasc zilele următoare!

Într-unul din momentele în care am avut două mâini libere, vorba Danei, am apucat și am pozat cerul! Vroiam să-i văd albastrul frumos, printre copaci și zgârâie nori. Și să mi se limpezească mintea, că gânduri nu mai aveam, sau nu le mai auzeam, de la atâta plâns al Anei, când o lua tatăl ei în brațe, fie și pentru 5 minute numai...
Se zărește, este acolo, da (cerul, nu mintea mea)!
Trebuie numai să te uiți cu atenție.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex

Ochii tăi

2012-01-01T23:05:00.002+08:00

The challenge - day 2

Ochii tăi, iubito, cum mă dor
Când departe sunt de cerul lor.

Și de vânt mi-i teamă uneori
Să nu sufle în lumina lor,
Ochii tăi ca două mari și limpezi păpădii
Să nu-i ducă într-o zi
Unde nimeni nu-i va ști.

Cu drag,
Mama lu' Ana și a lu' Alex